Mă uit!

Mă uit pe bolta înstelată, sunt mii de stele clipitoare,

La tine mă gândesc de-odată iar inima intens mă doare –

Tu ești departe și iubirea ne cheamă ca să fim aproape,

Dar va veni și fericirea de a te săruta pe pleoape,

 

De a te stânge-n brațe gingaș și a te dezmierda cu drag,

Căci sentimentul uriaș mă face să-ți pășesc în prag –

Tu știi prea bine cât te-ador și cât de mult te prețuiesc,

Cu tine-alături am să mor și ne-ncetat am să iubesc

Privirea ta mângâietoare, surâsul tău ce-mi e balsam,

Sărutul tău care mă doare și fericirea ce o am.

Cu tine-alături sunt puternic, orice efort este infim,

Iar sentimentul nu-i vremelnic – deci împreună hai să fim!

Pe bolta înstelată-n noapte, trec multe stele căzătoare,

Se sting ușor și nu au șoapte, doar cântec de privighetoare

Aud, și mă gândesc la tine, doar luna știe visul meu

De a ne fi alături bine, aproape de a fi mereu,

Și chiar de suntem azi departe, distanța nu-i impediment,

Căci spațiul nu ne desparte, e doar un simplu element

Al vieții noastre trecătoare, căci toate trecătoare sunt,

Doar ea, iubirea nu ne moare, chiar dincolo de-acest pământ,

Și dincolo de moartea crudă ne vom iubi nemărginit,

Fiindcă dragostea zăludă de tot pe noi ne-a cucerit –

Ne stăpânește astăzi viața și e așa de minunat,

Spre tine doar ”mă trage ața” – e prea frumos și n-am visat

În suflet clocotul năvalnic, ce pune-acuma stăpânire

Pe corpul meu, chiar de e falnic, e un depozit de iubire!

Și-acest efluviu de simțire, mă face-acum să îți dedic

Acest eres, spre nemurire și mă oblig să nu abdic

Să nu te părăsesc vreodată, indiferent de ce context,

Fiindcă tu ești minunată, precum arată-ntregul text –

Fii muza mea ce minunată, inspiră-mă și mă iubește,

Căci dragostea adevărată la noi în suflet locuiește!