De m-ai iubi!

De m-ai iubi, de-aș fi alesul inimii tale iubitoare,

Tu ai cunoaște înțelesul unei iubiri clocotitoare

Și tot ce-ar fi în lumea mare de tine năzuit un pic,

Efortul meu va fi în stare, căci tot ce fac ție-ți dedic!

De m-ai iubi, aș fi ferice, cel mai ferice pământean,

E imposibil?...Nu s-ar zice, răbdarea mea de peste an

A dat un rod – a ta iubire, mai gingașă decât o floare,

Sunt fericit, mult peste fire, e-adevărat aceasta oare?

E-adevărat, te văd prea bine cum mă privești cu-atâta drag,

Când pasul-mi vine către tine tu mă aștepți zâmbind în prag

Și pieptu-ți saltă sub cămașa împrumutată de la mine,

Ce-mi poartă-amprenta – nărăvașa, iar tu te simți așa de bine.

Iubirea noastră-i vis de vară, e fructul copt și pârguit,

E visul meu și-ntâia oară regret că nu te-am întâlnit

Mai repede, cu ani în urmă – atâta timp am risipit,

Am stat pierdut așa, în ”turmă” - sunt bucuros că te-am găsit.

Ești un balsam, ești alinarea în sufletu-mi clocotitor –

Cu tine, aș goli chiar marea și mi-ar părea așa ușor.

Cu tine timpul trece iute, mi-ar trebui vreo zece vieți

Ca gura mea să se înfrupte din buzele-ți în dimineți,

Cu tine totu-i mai ușor, ca un zefir ne trece viața,

Iar trupul tău – un fulgușor îmi pare când eu dimineața

Te port în brațe în pridvor și-ți fur săruturi pătimașe,

Ne despărțim grabnic cu dor și-apoi ne trimitem răvașe –

Desigur S.M.S.-uri care ne țin aproape, chiar departe

Precum e sarea în mâncare ne par acestea, chiar deșarte.

Iubirea noastră înflorește pe zi ce trece tot mai mult –

Iubitul tău mult te dorește căci dragostea îi e tumult,

El îți promite-o veșnicie alăturea să-ți stea mereu,

Iar tu iubește-l pe vecie, chiar și în Rai la Dumnezeu.

Pecetluiește azi iubirea, ca dar de la Divinitate

Și fii aprope, căci menirea ce-o ai e spre eternitate!