Culorile toamnei

Afară iarăși este toamnă și te iubesc la fel de mult,

Sublimă și iubită doamnă, suspinul vântului l-ascult

Și mă gândesc la tinerețe, la al iubirii prim alean,

Iar vântul care-mi dă binețe are parfum nepământean –

E un miros de tuberoze și crizanteme ciclame,

Dar și parfum suav de roze – mirosul tău de nu știu ce,

Iar toamna-afară rostuiește covor de frunze ruginii,

Așteaptă, știe și găsește, prilejul ca tu să mai vii,

Căci te aștept de-o veșnicie, de-un multidimensional,

Iar rochia ta purpurie, îți vine simplu, bestial –

Hlamida fină de hermină, pe bustul tău vreau s-o sărut,

Apoi ce-o vrea ca să mai vină, căci eu mă duc în absolut!