Poeziile Mele - Nelu Preda

                               de Nelu Preda Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară, Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară, Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență, Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență. Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea, Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan, Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an. Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare, Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare. Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta, Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.

                                 de Nelu Preda Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător, Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor, Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud, Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud; În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud - M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm, Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor -  chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește! Vara, seara-i alinare pentru orice supărare Un prilej de întâlnire pentr-o ...

              de Nelu Preda E cald, și totul se lichefiează Sudorile te trec dar în zadar Căci oxigenul se rarefiază E bine să îți cauți un umbrar. Iar soarele e nemilos și arde Întregul univers zici că a fiert, Țipenie nu e pe bulevarde, Iar aerul  fierbinte e inert... Să îl respiri nu îți mai vine Ai vrea-n salină ca să fii... Mai bine poate îți convine Să scrii la munte poezii: Pasteluri despre primăvară, Și iarnă, toamna răcoroasă Fară canicula barbară, Care te ține-nchis în casă!

                        de Nelu Preda Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire, Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi, Te-am  îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire, Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii. Și-ai revenit pe negândite , când nici măcar nu m-așteptam M-am bucurat – ai spus: iubite nu pot trăi fără de tine! Și eu, când nu ești lângă mine, mă simt ca teiul fără ram Ți-am spus, și-mbrățișarea noastră o simt, parcă și astăzi ține. Trecut-au anii, parcă ieri a fost a noastră primă întâlnire Ai ghiocei la tâmple, eu la fel, dar ne iubim ca-n prima zi Te-aștept și-acum – ai un nepot – îți dau eu bucuros de știre Iubita mea acesta-i visul, din care eu nu vreau a mă trezi!

               de Nelu Preda Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție scumpul meu odor! Ne-om revedea și-n viitor În adâncimea apelor Sau în înaltul norilor Ori bătând colbul străzilor. Nemuritor!

                    de Nelu Preda Privirea ta mă fascinează Cu-a ei sclipire de smarald, Aproape că mă penetreză Și sufletul mi-l simt mai cald. Privirea ta-i alunecoasă, Șăgalnică mă săgetează, O simt cât este de focoasă Dar tot mă imobilizează. Privirea ta, mi-așa de dragă, Eu viața toată mi-aș dori Să știu că mă cuprinde-ntreagă Robit, sub ea aș înflori!

                                        de Nelu Preda Suntem cu toți corăbii pe valurile vieții, Străbatem ape calme, sau aprige furtuni Cu-ntunecimi de noapte în geana dimineții, Ajungem să ne pierdem prin negrele genuni. Bat vânturi de la pupa, care ne propulsează Pe marea existenței s-ajungem campioni, Sau ne rup velatura și toți ne-abandonează Riscând  atunci deriva spre rolul de pioni. Talazuri ne inundă a sufletelor cale* Noian de sentimente ce nu-l putem opri Îndrăgostiți, visăm ținuturi boreale, Ne cufundăm în marea de vise roz sau gri. Ne căutăm perechea cu care să plutim Alăturea formând sublim catamaran**, La bine și la rău tot unitari să fim Prin valurile vieții răzbatem an de an. *Cală-Cale: compartiment(e) de mărfuri al unei corăbii sau vapor **Catamaran: ambarcațiune cu două chile(corpuri) unite prin traverse

                                        de Nelu Preda Iubito, dragostea m-a copleșit, Ți-am cumpărat acest inel s-o consfințească Cu toate că acum sunt rătutit, Sper gânduri bune-acesta să-ți trezească. Întâmplător ne-am întâlnit La coadă stând să cumpărăm covrigi, Te-am remarcat atunci subit - Ți-am dat o sfoară ca să nu te frigi. Emoționată, însă ronțăind Mi-ai mulțumit zâmbind fermecător, Eu te-am privit cu mare jind, Și-am ronțăit la rându-mi cu mult spor. Te-am invitat la suc și-ai vrut - Credeam că m-am născut a doua oară, Dar pentru tine m-am temut Când a-nceput subit să plouă-afară. Aveam umbrelă, și gândind: Doamne, mi-ai dat un mare avantaj! Spre casă amândoi pășind, Să te sărut cum să îmi fac curaj? E-un an și nu exagerez, Noi ne iubim sublim, ca-ntâia oară. Lăngă inel eu anexez... Și un covrig rotund, legat cu s...

Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată, Erai ca aerul pe care-l respiram, Ca plaja pentru marea-nvolburată Sau frunzele pentru-nverzitul ram. Cât te-am iubit, nu poate să îți spună Nici teiul lângă care te-așteptam, Nici strălucirea razelor de lună Sub care eu la tine doar visam. Cât te-am iubit aproape c-am uitat, A fost demult, cândva în tinerețe Iar ieri te-am întâlnit și-am ezitat, Să mă apropii și să-ți dau binețe. Cât te-am iubit - e prea târziu acum, Chiar dacă-ai vrea și tu să mă iubești Ar fi precum un biet poem postum Citit doar dacă tu binevoiești. Cât te-am iubit!

                    de Nelu Preda Iubirea-i o culoare roșu-aprins, Un sentiment sublim, de neînvins, Ea crede, iartă și nădăjduiește Coloane către infinit clădește. Iubirea-i sentiment ardent, Când te cuprinde pari absent Și important e doar cel care Împărtășește-a ta candoare. Iubirea-i tot ce-i bun în viață, Ne dă un sens, ne dă speranță Uităm de vanități, orgolii, Putere-avem s-atingem polii. Iubirea-i tot ce ne putem dori, Doar la lumina ei poți înflori – Tu omule iubește cu putere, Căci asta-i cea mai mare-avere!

                     de Nelu Preda Mă uit tot mai rar la televizor Kitsch-ul e constant, învăluitor, Vezi doar maneliști și umor anost, Ce-atâta cultură!...n-are nici un rost! Dive subnutrite, și analfabete, Fac deliciul plebei prea adesea bete, Etalează nurii falși, siliconați, Buze precum trompe, de la elefanți. Umoriști cu ștate, se prostituează, Glume deșănțate fac și debitează, Seriale-asemeni, zise de umor... Ce imagimații!...vai de mama lor! Și când mai apare câte-o dramă bună, Și e subtitrată de-una de pe lună, Care scrie ”sau”, când s-au despărțit, Șimți o ușurare dacă s-a sfârșit!(drama) De-asta spun că bâlciul e-n televizor, Știrile le văd mai des, pe calculator, Nu vreau să mai văd, Show-uri și talk-show-uri De trei lei minutul, fără de ecouri! Dacă vă doriți un bun viitor, Să feriți copiii de televizor!... Dați-le o carte, poate-o poezie... Asta îi va face...

                                                de Nelu Preda Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene, Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene. Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat. Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet, Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget. Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce, Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce. Să mânui strofa și cuvântul, din ele dăltuind frumosul, E privilegiu, dar și muncă – n-o spun făcând pe firoscosul! E greu să ai audiență, când la putere-i  vizualul Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul. De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie, Din când în când, stimați prieteni, cit...

                                                de Nelu Preda Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori, Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși, Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori, Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși? Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră, N-ar mai ploua în veci și am lansa în van chemări Spre Dumnezeu din ceruri să aibă mila noastră. De-aceea-ar fi-nțelept vă spun, să prețuim banalul, Cotidianul desuet, cu tot ce ne-nconjoară Căci arhitectul ce-a creat și scena și fundalul Ne-a dat o viață să trăim și asta-i o comoară!

              de Nelu Preda Nu mai fi tristă tu, iubită Căci e păcat de chipul tău, Chiar dacă totul pare rău Te-oi lumina într-o clipită. Suntem alăturea de-o viață, Ne știm și bune, dar și rele Ca doi sitari pe rămurele Alături am urmat povață Și de la dragii noștri buni, Și de la tați deopotrivă Și de la mama emotivă Știind c-o să facem doar minuni. Trecut-au anii ca o clipă, Tu tot frumoasă ai rămas Și mă îndemni să fac popas În poala-ți fără nici o pripă. Nu mai fi tristă tu, iubită Căci senectutea e un dar De n-ai ajuns-o în zadar Zi după zi fiind prețuită.

                              de Nelu Preda Ne înmulțim frenetic, prăpastii se-adâncesc, Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc. Sutime din mulțime, deține bogăția, Iar restu ’ -umanității împarte sărăcia. Avide, corporații, ne otrăvesc pământul, Pentru-a avea recolte cât nu cuprinde gândul Tot ce mâncăm e chimic sau ieftin surogat, Cu sănătatea noastră, dăm bir la cel bogat. Planeta-i infestată, de sute de reziduuri, Păduri sunt decimate, nimeni nu-și face gânduri, Ce-or respira copiii, nepoții noștri oare Și alte generații din lumea viitoare? Și peste toate-acestea, mai vine și Jihadul Cu-atâtea atentate ce aduseră iadul ; Religia-i sublimă când este umanistă: Dar Doamne, încotro, cu toată-această listă?

                             de Nelu Preda De-ai ști de câte ori în vis te-am mângâiat duios Pe-obraji și capul de copil cu părul unduios, De câte ori te-am alintat în visele de noapte, Și cât de mult am așteptat blândele tale șoapte. De-ai ști ce vise mi-am făcut de-ar fi să mă iubești Suava-ți ființă de povești de-ar fi să-mi dăruieși Ți-aș ridica un piedestal în mintea-ndrăgostită Ca tine nimeni pe pământ nu ar mai fi iubită. De-ai ști de câte ori aștept în fața casei tale În nopțile de lung nesomn privind fereste pale. Și dimineață-ntr-un târziu te întâlnesc în cale Ești încă mică – să mai crești frumoaso dumneatale!

              de Nelu Preda        Încerc de patru zile-n silă Să scriu un vers – ceva de soi Dar muza-mi este cam tembelă Cu ochi beliți și păr vâlvoi! Metafore și epitete Îmi vin în gând, nu reușesc Decât expresii desuete, Vetuste, eu îngăimăresc! Și scriu, și șterg, și iară scriu, Mahmură, muza mă fentează Mi-e mintea ca un bisturiu... Tocit atunci când operează! Scot rime neîmperecheate, Și versuri fără ritm și rost Că muza mea, dezîmbătată Mi-a spus cinstit că sunt anost! Adio dragă poezie, Te las la cei calificați Decât să scriu prozoerie* Ce-i ca un icter la ficați... * Prozoerie - poezie cu rimă”albă”

                      de Nelu Preda Te port cu mine-alături, în gândul călător Ce mi te-nsuflețește, mirabilă-amintire Iubirea dintre noi nu-i lucru-ntâmplător, Nu-i de pe-o zi pe alta și nici o nălucire. Te port cu mine-alături, în gândul călător Tu muza mea călină, tu floare între flori, Balsam ești pentru suflet și mare ajutor, În lupta cu fantasme ce des îmi dau fiori. Te port cu mine-alături, în gândul călător, Ce zboară către tine când viața ne separă; Te văd aievea-n vălul opac, seducător, Al norilor din cerul iubirii de-astă vară. Te port cu mine-alături,în gândul călător Dar timpul e prea scurt, fiindcă sunt muritor.

                             Din cânt de doină și cuvânt Luceafăr te-ai născut Și-ai pus cu pana legământ S-ajungi recunoscut. Condeiul tău clocotitor Ne-a lăsat moștenirea Și-ai devenit nemuritor: Asta ți-a fost menirea. Sub tei un somn odihnitor Să dormi în paradis Coroanele de merișor Te străjuiască-n vis. Nicicând noi nu te vom uita Și la mormântu-ți sfânt Prinos pios pe rând vom da Ca veșnic legământ!

                     Seara  Seara, îngerii beți cad din ceruri E vremea când au pus de-o băută M-ar  îneca ușor în băi de miruri Dar au prea tare mintea abătută. Seara, stafii ce umblă amețite Îmi dau fiori zbârlindu-mi părul Și-mi umflă ochii în orbite Că văd de-aproape viitorul: Seara, te-aștept pe tine Mărioară Iubirea mea lungă de-un ceas Sunt Gheo, băiatul de la țară Te-aștept, am vadra!(ultim as).          La ceas de taină                           de Nelu Preda La ceas de taină, îngeri coboară din ceruri, E vremea râvnei contra marilor ispite, În suflet toți păstrăm mici juvaeruri, De pesimism pot fi ușor răpite... La ceas de taină, umbre mă-nconjoară, Nemărginirea infinitului mă doare, De parcă l-aș simți întâia oară, Eu mic și el atât de mare... La ceas de taină, iar...