Poeziile Mele - Nelu Preda

                                                   de Nelu Preda                   Motto: ” Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos, Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat ; Din toate însă nu-i nici unul precum e toamna de bogat În roade, vârfuind hambarul și fructe dulci înmiresmate Dar și peisaje care parcă se cer neapărat pictate. Cum primăvara pentru vară e un preludiu colorat Prefigurând verdeața ei și caldul de nesuportat, Și toamna-i primăvara iernii cu timpul rece și noros Păduri de-aramă care-anunță că vine timpul cel geros, Că vine iarna implacabil și trebuie să pregătim Cămara cu provizii, lemne, ca să putem să ne-ncălzim. A început ș...

                      de Nelu Preda A fost odat’ un tăureci la fel ca orișicare, Hălăduind peste imaș, păscând cu nepăsare Sub soarele strălucitor și dătător de viață, I se-arătă un bulgarăș pe lujer de verdeață. El curios adulmecă acea minunăție Și se-ntrebă în mintea lui: oare ce va să fie? Parcă mâncare nu ar fi, nici vreo viețuitoare - Strănută, păpădia-atunci a și-nceput să zboare În mii de umbreluțe ce, au năpădit imașul, Cu dansul lor unduitor uimiră tăurașul. Porni atunci entuziast și orice păpădie, O strănută și-i risipi semințele-i o mie. Într-un târziu, a ostenit cu joaca asta nouă Se-ntoarse la saivan, și-apoi a început să plouă. O lună mai târziu văzu imașul năpădit De zeci de mii de bulgărași și a rămas vrăjit. A înțeles că-n joacă lui a semănat cu viață Imașul coliliu acum în zori de dimineață. La fel și noi, ce ”semănăm” în glumă sau în joacă, Vom și culege negreșit chia...

                                         de Nelu Preda E toamnă iar afară, împrejur, cărările-nfrunzite ne așteaptă Cu nerăbdare merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi Iubito,  sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi? E bine să rămânem în odaie, cu cheia răsucită vinovat?... Ca un pretext va fi să fie-o ploaie, să nu mai coborâm deloc din pat. Să depănăm la vise și alinturi, privind la ploaia ce ne bate-n geam Reamintindu-ne de-acele mituri, și stihuri despre râu și ram?! Sau bine-ar fi să fie numai soare, să admirăm copacii arămii Din parc mergând la o plimbare, pe lângă crizanteme mii și mii? Să mergem mai apoi la o terasă, cu must și sfârâitul de pastamă, De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă. Apoi, pășind pe-al frunzelor...

                                                                                                                                          Omagiu ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii, Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii. Omagiu ție scump stindard, tu i-ai condus la luptă dreaptă Pe-ai noștri pui de leu ce ard, s-arate-a vitejiei treaptă ; Să-și apere iubita țară, de cotropiri să o ferească, Iar pentru cei ce-ar jindui, în veci să nu mai îndrăznească. Omagiu ție steag de lu...

                  de Nelu Preda Petale de vis am sperat să-mi aduci În somn legănat de șoapte sublime, Dar tu ai venit sprijinit de uluci Duhnind a trăscău și plin de grăsime. Dar eu te-am iertat  – am promis Căci mâna-ți virilă purta o ”povară” – Buchetul de roze – petale de vis, Puțin ”șifonat”, mi-a adus primăvară. Dar am să te iert, și acum și-altă dată, Căci nu pot trăi fără tine nicicum, Petale de vis mi-umplu inima toată Când simt al buchetelor tale parfum.

               de Nelu Preda Cu tine-s împlinit, nu mint, Tu ești iubirea mult visată, Ieșirea mea din labirint Spre dragostea adevărată. Cu tine zbor spre înălțimi De vis, și-ating extazul, Precum un vuiet de mulțimi Ce pot, și rup palazul. Cu tine doar nu mă simt ”nud” Când mă destăinui ție, Privirea ta de-un verde crud Iubește și mângâie. Cu tine!

          de Nelu Preda Mă resemnez cu-apusul Când să răsar aș vrea, Tu mi-ești acum opusul Deși te-aș vrea a mea. Mă resemnez cu vântul Când aș dori furtună, În ceea ce cuvântul Rostește și alină. Mă resemnez, dar încă Mai e și mâine-o zi, Nu poți să fii o stâncă Și poate te-i trezi Că resemnarea mea E doar o aparență, Și suferința-i cea Ce dă preponderență Acelui simțământ Ce-l am doar pentru tine; Vreau un deznodământ - Zâmbește-ți șade bine! Iubito, largă-i zarea O țin doar pentru tine, Și sincer, resemnarea Nu este pentru mine!

                               de Nelu Preda Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară, Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară, Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență, Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență. Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea, Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan, Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an. Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare, Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare. Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta, Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.

                                 de Nelu Preda Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător, Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor, Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud, Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud; În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud - M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm, Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor -  chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește! Vara, seara-i alinare pentru orice supărare Un prilej de întâlnire pentr-o ...

              de Nelu Preda E cald, și totul se lichefiează Sudorile te trec dar în zadar Căci oxigenul se rarefiază E bine să îți cauți un umbrar. Iar soarele e nemilos și arde Întregul univers zici că a fiert, Țipenie nu e pe bulevarde, Iar aerul  fierbinte e inert... Să îl respiri nu îți mai vine Ai vrea-n salină ca să fii... Mai bine poate îți convine Să scrii la munte poezii: Pasteluri despre primăvară, Și iarnă, toamna răcoroasă Fară canicula barbară, Care te ține-nchis în casă!

                        de Nelu Preda Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire, Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi, Te-am  îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire, Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii. Și-ai revenit pe negândite , când nici măcar nu m-așteptam M-am bucurat – ai spus: iubite nu pot trăi fără de tine! Și eu, când nu ești lângă mine, mă simt ca teiul fără ram Ți-am spus, și-mbrățișarea noastră o simt, parcă și astăzi ține. Trecut-au anii, parcă ieri a fost a noastră primă întâlnire Ai ghiocei la tâmple, eu la fel, dar ne iubim ca-n prima zi Te-aștept și-acum – ai un nepot – îți dau eu bucuros de știre Iubita mea acesta-i visul, din care eu nu vreau a mă trezi!

               de Nelu Preda Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție scumpul meu odor! Ne-om revedea și-n viitor În adâncimea apelor Sau în înaltul norilor Ori bătând colbul străzilor. Nemuritor!

                    de Nelu Preda Privirea ta mă fascinează Cu-a ei sclipire de smarald, Aproape că mă penetreză Și sufletul mi-l simt mai cald. Privirea ta-i alunecoasă, Șăgalnică mă săgetează, O simt cât este de focoasă Dar tot mă imobilizează. Privirea ta, mi-așa de dragă, Eu viața toată mi-aș dori Să știu că mă cuprinde-ntreagă Robit, sub ea aș înflori!

                                        de Nelu Preda Suntem cu toți corăbii pe valurile vieții, Străbatem ape calme, sau aprige furtuni Cu-ntunecimi de noapte în geana dimineții, Ajungem să ne pierdem prin negrele genuni. Bat vânturi de la pupa, care ne propulsează Pe marea existenței s-ajungem campioni, Sau ne rup velatura și toți ne-abandonează Riscând  atunci deriva spre rolul de pioni. Talazuri ne inundă a sufletelor cale* Noian de sentimente ce nu-l putem opri Îndrăgostiți, visăm ținuturi boreale, Ne cufundăm în marea de vise roz sau gri. Ne căutăm perechea cu care să plutim Alăturea formând sublim catamaran**, La bine și la rău tot unitari să fim Prin valurile vieții răzbatem an de an. *Cală-Cale: compartiment(e) de mărfuri al unei corăbii sau vapor **Catamaran: ambarcațiune cu două chile(corpuri) unite prin traverse

                                        de Nelu Preda Iubito, dragostea m-a copleșit, Ți-am cumpărat acest inel s-o consfințească Cu toate că acum sunt rătutit, Sper gânduri bune-acesta să-ți trezească. Întâmplător ne-am întâlnit La coadă stând să cumpărăm covrigi, Te-am remarcat atunci subit - Ți-am dat o sfoară ca să nu te frigi. Emoționată, însă ronțăind Mi-ai mulțumit zâmbind fermecător, Eu te-am privit cu mare jind, Și-am ronțăit la rându-mi cu mult spor. Te-am invitat la suc și-ai vrut - Credeam că m-am născut a doua oară, Dar pentru tine m-am temut Când a-nceput subit să plouă-afară. Aveam umbrelă, și gândind: Doamne, mi-ai dat un mare avantaj! Spre casă amândoi pășind, Să te sărut cum să îmi fac curaj? E-un an și nu exagerez, Noi ne iubim sublim, ca-ntâia oară. Lăngă inel eu anexez... Și un covrig rotund, legat cu s...

Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată, Erai ca aerul pe care-l respiram, Ca plaja pentru marea-nvolburată Sau frunzele pentru-nverzitul ram. Cât te-am iubit, nu poate să îți spună Nici teiul lângă care te-așteptam, Nici strălucirea razelor de lună Sub care eu la tine doar visam. Cât te-am iubit aproape c-am uitat, A fost demult, cândva în tinerețe Iar ieri te-am întâlnit și-am ezitat, Să mă apropii și să-ți dau binețe. Cât te-am iubit - e prea târziu acum, Chiar dacă-ai vrea și tu să mă iubești Ar fi precum un biet poem postum Citit doar dacă tu binevoiești. Cât te-am iubit!

                    de Nelu Preda Iubirea-i o culoare roșu-aprins, Un sentiment sublim, de neînvins, Ea crede, iartă și nădăjduiește Coloane către infinit clădește. Iubirea-i sentiment ardent, Când te cuprinde pari absent Și important e doar cel care Împărtășește-a ta candoare. Iubirea-i tot ce-i bun în viață, Ne dă un sens, ne dă speranță Uităm de vanități, orgolii, Putere-avem s-atingem polii. Iubirea-i tot ce ne putem dori, Doar la lumina ei poți înflori – Tu omule iubește cu putere, Căci asta-i cea mai mare-avere!

                     de Nelu Preda Mă uit tot mai rar la televizor Kitsch-ul e constant, învăluitor, Vezi doar maneliști și umor anost, Ce-atâta cultură!...n-are nici un rost! Dive subnutrite, și analfabete, Fac deliciul plebei prea adesea bete, Etalează nurii falși, siliconați, Buze precum trompe, de la elefanți. Umoriști cu ștate, se prostituează, Glume deșănțate fac și debitează, Seriale-asemeni, zise de umor... Ce imagimații!...vai de mama lor! Și când mai apare câte-o dramă bună, Și e subtitrată de-una de pe lună, Care scrie ”sau”, când s-au despărțit, Șimți o ușurare dacă s-a sfârșit!(drama) De-asta spun că bâlciul e-n televizor, Știrile le văd mai des, pe calculator, Nu vreau să mai văd, Show-uri și talk-show-uri De trei lei minutul, fără de ecouri! Dacă vă doriți un bun viitor, Să feriți copiii de televizor!... Dați-le o carte, poate-o poezie... Asta îi va face...

                                                de Nelu Preda Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene, Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene. Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat. Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet, Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget. Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce, Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce. Să mânui strofa și cuvântul, din ele dăltuind frumosul, E privilegiu, dar și muncă – n-o spun făcând pe firoscosul! E greu să ai audiență, când la putere-i  vizualul Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul. De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie, Din când în când, stimați prieteni, cit...

                                                de Nelu Preda Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori, Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși, Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori, Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși? Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră, N-ar mai ploua în veci și am lansa în van chemări Spre Dumnezeu din ceruri să aibă mila noastră. De-aceea-ar fi-nțelept vă spun, să prețuim banalul, Cotidianul desuet, cu tot ce ne-nconjoară Căci arhitectul ce-a creat și scena și fundalul Ne-a dat o viață să trăim și asta-i o comoară!