Poeziile Mele - Nelu Preda

Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină, Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador – Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori, Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi, Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi. Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine, Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine, Simt cum dragostea curată se așterne între noi, Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud, Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud – Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi. Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat, Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit În ni...

Te vreau cu mine-alături, căci nu îmi e de-ajuns, O viață, să mă saturi, de-amor, el e pătruns De liniștea liniștea privirii, ce-o ai și mi-e alin, Hai vino-i legea firii, scurtează al meu chin! Te vreau cu mine-n noapte, te vreau cu mine-n zi, Să murmuri blâde șoapte și n-aș mai flămânzi De-al tău sărut fierbinte, de-mbrățișarea ta – Hai vino, ia aminte, te rog, nu mă-ntrista. Te vreau în gând cu mine, în cuget și-n simțiri, Ar fi atât de bine – frumoasele-amintiri Le-om depăna-mpreună, când vom îmbătrâni, Acum e vremea bună, pentru-a le împlini. Te vreau, te vreau, știi bine, știu că și tu mă vrei, Trăind doar pentru tine, vor trece anii mei – Vom fi un cuplu unic, iubirea va fi mare, Un farmec care-i mistic, va crește în amploare Și dincolo de vremuri, de timp, în veșnicie, Va dăinui iubirea, ce-o am și ți-o dau ție ; Tu s-o păstrezi în suflet și mie să mi-o dai, Și-n doi, al vieții umblet, să ne conducă-n Rai!

Iubirea-mplinită-i ca azima dulce, Dospită și coaptă-n simțirile-aprinse, E-un soare ce-n bolta vieții străluce, Comoară în suflet - valori necuprinse. Iubirea-mplinită-i balsam, elixir, Vigoare îți dă și în trup și-n privire – Pe frunte îți pune miracol și mir Pecetea de aur, noroc, fericire. Iubirea-mplinită-i alean, frumusețe, În viața aceasta ce-i scurtă prea mult – Miracol sublim, care-ți dă tinerețe, Te face plenar să trăiești un tumult. Iubirea-mplinită-i un zbor printre stele În nopți de mătase cu vise arzând, E neaua gingașă formând peruzele, Pe stratul din suflet, mirat înghețând. Iubirea-mplinită-i curaj și candoare Și simți că-ți cresc aripi să zbori către cer – E mugur crescând, înflorit într-o floare, E murmurul vieții nesfârșit în mister. Iubirea-mplinită-i triumful vieții, Sublim corolar de simțire și har – Senzația-ți dă de-a fi al dimineții, Sorbind dinspre noapte al vieții pahar.

E anul nou, cu mic, cu mare, s-aveți doar zâmbete pe față, Lumina sfântă de la soare, vă fie călăuză-n viață – Privirea să vă strălucească, asemeni ei, neapărat Și orice vis să se-mplinească – voi să trăiți cu-adevărat. E anul nou și-n orice casă, fie belșug și voioșie, De toate să aveți pe masă, în liniște și armonie, Iar de aveți, în dar, cu suflet, să dăruiți la cei sărmani, S-aibă și ei acum măcar, o bucurie între ani. E anul nou, rugați pe Domnul, un an îmbelșugat să fie, Cu pace, liniște, căci omul cel bun la suflet e-alifie – Tot ce e rău, ușor pătrunde și tot ușor se răspândește, Dar binele, bine răspunde și în final tot izbândește. E anul nou, să fiți mai harnici, mai înțelepți și mai voioși, Cu nevoiașii să fiți darnici și în efort victorioși – S-aveți curaj a întreprinde tot ceea ce ați năzuit, Perseverența de-a cuprinde și ceea ce n-ați bănuit. E anul nou, fiți dar în toate, mai ageri și mai înțelepți, Continuați dacă se poate,...

De-ai fi din ceruri coborâtă, n-ai fi un înger cum îmi ești, Fiindcă tu ești desăvârșită, ca dintr-o carte de povești Ți-e sufletul și chipul tandru, în toate cele-ncântătoare Și-ai un miros ca de leandru, îl simt și inima mă doare – De dragul tău, căci dragu-i mare, orice, aș face să te am, Iubirea ta e-ncântătoare, precum mușcatele la geam – Aș da ce vrei pe lumea asta să fim mereu doar împreună, Tandem să fim să urcăm coasta vieții noastre mână-n mână. De-ai fi din ceruri coborâtă, n-ai fi așa de mult de senină, Căci fața nu-ți e mohorâtă, privirea-ți este cristalină, Iar părul negru abanos, se unduie ușor,   pe umeri Și e atâta de frumos, precum toți nuri-ți de-i enumeri. Dar frumusețea-i trecătoare, tu ești și înțeleaptă foc Și ai o minte sclipitoare și toate astea la un loc Te fac făptura uimitoare ce a intrat în viața mea – Mă rog iubirea-ți arzătoare, să înflorească și să stea În preajma noastră, prea iubito, ar fi păcat ca să nu s...

Lumina ochilor căprui, îmi luminează versul, Îl scriu, ca ție nimănui, căci tu mi-ești Universul – Miracolul de nedescris – iubirea ca o fragă, E dulce, fiindcă-i interzis și tare îmi ești dragă. Pe firul vieții ne-am găsit – n-au fost multe cuvinte, Doar ochi căprui care-au sclipit, sărutul tău fierbinte – Apoteotic ne-am iubit, bărbatul cu femeia Și uite-așa ne-am devenit, la bolta vieții cheia. Clipă de clipă eu tânjesc, la gura ta fierbinte – Tu știi că tare o doresc – atâtea dulci cuvinte, Ți-am spus, mi-ai spus, ne-am alintat și ostoit fiorul, Dar timpul iute a apus – acum simțim tot dorul ; Te-aș vrea, m-ai vrea numai al tău, în nopțile cu stele, Și-n zile lungi ce-ți par un hău, să te feresc de rele – Cu prețul vieții-am să păzesc lumina ochilor căprui, Blândă, suavă – năzuiesc, a-mi fi tandem pe cărărui În lungul vieții drum pătat, cu arșiță și ploi și ceață, Ea panaceu, neapărat, să-mi fie mie-n astă viață, Iubirea dulce să ne po...

Țara noastră, cuibul nostru, azi e năpădit de ”cuci”, Creaturi precum un monstru ce-i născut doar din năpârci – Zarea-ntreagă e deschisă pentru colonizatori, Inși cu suflete de clisă și porniri de lipitori. Țara noastră, plai de vise, a chelit azi de păduri, Precum fetele codane siluite pentru nuri – Toți smintiții de prin lume vin să-și facă-aici averi, Fiindcă-a devenit renume, comportarea de muieri Ce o au   și au avut-o cei la cârma guvernării ; Țara-ntreagă au vândut-o, până-n marginile zării, Și se bat în piept cu pumnul că sunt numai patrioți, Da-s o gloată-n care Domnul a îngrămădit doar hoți. Delatori ce-s vechi în ștate, lași și vânzători de țară, Deveniți calamitate, pentru tine-s o povară – Cum să fac și cum să facem să te izbăvim de ei, Țară mândră, să desfacem ceata asta de mișei, Ce-a distrus cu veselie-a ta industrie – o floare, Afirmând azi cu mândrie c-au făcut ”privatizare”, Și-au trimis în băjenie milioane de români...