De-ai fi din ceruri...

De-ai fi din ceruri coborâtă, n-ai fi un înger cum îmi ești,

Fiindcă tu ești desăvârșită, ca dintr-o carte de povești

Ți-e sufletul și chipul tandru, în toate cele-ncântătoare

Și-ai un miros ca de leandru, îl simt și inima mă doare –

De dragul tău, căci dragu-i mare, orice, aș face să te am,

Iubirea ta e-ncântătoare, precum mușcatele la geam –

Aș da ce vrei pe lumea asta să fim mereu doar împreună,

Tandem să fim să urcăm coasta vieții noastre mână-n mână.

De-ai fi din ceruri coborâtă, n-ai fi așa de mult de senină,

Căci fața nu-ți e mohorâtă, privirea-ți este cristalină,

Iar părul negru abanos, se unduie ușor,  pe umeri

Și e atâta de frumos, precum toți nuri-ți de-i enumeri.

Dar frumusețea-i trecătoare, tu ești și înțeleaptă foc

Și ai o minte sclipitoare și toate astea la un loc

Te fac făptura uimitoare ce a intrat în viața mea –

Mă rog iubirea-ți arzătoare, să înflorească și să stea

În preajma noastră, prea iubito, ar fi păcat ca să nu stea,

Căci toată viața mi-am dorit-o și știu că tu la fel ai vrea –

E-nălțător ce ni se-ntâmplă, așa mai rar au fost iubiri,

Tu s-o păstrezi la a ta tâmplă e un tezaur de-amintiri

Care va fi la senectute, o hrană dulce precum mierea,

Căci ale dragostei vii fructe, ne vor aduce mângâierea –

Copii, nepoți, și strănepoții, cu toți ne vor înconjura,

La nunta de-aur stând cu toții și sănătate ne-or ura.

Atunci îți voi aduce-aminte, de-acest poem ce ți-l dedic –

De-ai fi din ceruri coborâtă, așa ai fi și cred, nimic

Nu-ți mai lipsește să fii veșnic iubirea mea neprețuită,

Apărător să-ți fiu eu, vajnic, iar tu eterna mea dorită.