Lumina ochilor căprui

Lumina ochilor căprui, îmi luminează versul,

Îl scriu, ca ție nimănui, căci tu mi-ești Universul –

Miracolul de nedescris – iubirea ca o fragă,

E dulce, fiindcă-i interzis și tare îmi ești dragă.

Pe firul vieții ne-am găsit – n-au fost multe cuvinte,

Doar ochi căprui care-au sclipit, sărutul tău fierbinte –

Apoteotic ne-am iubit, bărbatul cu femeia

Și uite-așa ne-am devenit, la bolta vieții cheia.

Clipă de clipă eu tânjesc, la gura ta fierbinte –

Tu știi că tare o doresc – atâtea dulci cuvinte,

Ți-am spus, mi-ai spus, ne-am alintat și ostoit fiorul,

Dar timpul iute a apus – acum simțim tot dorul;

Te-aș vrea, m-ai vrea numai al tău, în nopțile cu stele,

Și-n zile lungi ce-ți par un hău, să te feresc de rele –

Cu prețul vieții-am să păzesc lumina ochilor căprui,

Blândă, suavă – năzuiesc, a-mi fi tandem pe cărărui

În lungul vieții drum pătat, cu arșiță și ploi și ceață,

Ea panaceu, neapărat, să-mi fie mie-n astă viață,

Iubirea dulce să ne poarte spre un tărâm al fericirii,

Iar dragostea să aibă parte, de gustul dulce-al împlinirii.