Țara noastră

Țara noastră, cuibul nostru, azi e năpădit de ”cuci”,

Creaturi precum un monstru ce-i născut doar din năpârci –

Zarea-ntreagă e deschisă pentru colonizatori,

Inși cu suflete de clisă și porniri de lipitori.

Țara noastră, plai de vise, a chelit azi de păduri,

Precum fetele codane siluite pentru nuri –

Toți smintiții de prin lume vin să-și facă-aici averi,

Fiindcă-a devenit renume, comportarea de muieri

Ce o au  și au avut-o cei la cârma guvernării;

Țara-ntreagă au vândut-o, până-n marginile zării,

Și se bat în piept cu pumnul că sunt numai patrioți,

Da-s o gloată-n care Domnul a îngrămădit doar hoți.

Delatori ce-s vechi în ștate, lași și vânzători de țară,

Deveniți calamitate, pentru tine-s o povară –

Cum să fac și cum să facem să te izbăvim de ei,

Țară mândră, să desfacem ceata asta de mișei,

Ce-a distrus cu veselie-a ta industrie – o floare,

Afirmând azi cu mândrie c-au făcut ”privatizare”,

Și-au trimis în băjenie milioane de români,

Prost plătiți – tu Românie, să le-arăți cât sunt de buni.

Să dai fum de sfară-n țară, buciume să chemi la glas,

Să chemi românii de-afară, că în ei ne-a mai rămas

Și nădejdea și mândria că ne reprezintă-n lume,

Fiindcă ei țin România și cu bani și cu renume,

Să se strângă națiunea de la mic până la mare

Și cu forță și dreptatea la dușmani să ”le dea sare”,

Să confiște raptul, furtul, de la marii patrihoți,

Politicieni de-a timpul – muncă silnică la toți,

Iară floarea românească, dreaptă-n minte și-n simțire,

Să conducă și să crească, fără nici o poticnire,

Românica să-nflorească ca un lucru de bon ton,

Că destul nenorociții, au dat-o precum plocon!