De-ar fi să mă mai nasc o dată...


De-ar fi să mă mai nasc o dată, eu tot pe tine te-aș iubi,
Te-aș căuta în lumea toată și te-aș afla și m-aș albi,
 Mi-ar deveni fața lividă, când te-aș găsi, de bucurie,
 Căci niciodată prin firidă nu am aflat ca tine-o mie

De feciorelnice codane, în lumea toată nu există,
Fiindcă tu ești de milioane, ești unică ești pacifistă,
Mlădie și fermecătoare, cum alta nici că voi găsi,
Chiar dacă-n viața viitoare, eu lumea o voi scotoci!...

M-ai fermecat din prima clipă, frumoasă și deșteaptă ești,
Și pe a vântului aripă, tu ai să vii să mă iubești –
Ce clipe minunate, Doamne, mi-ai hărăzit ca să trăiesc,
S-au petrecut atâtea toamne, dar tot mai mult eu o iubesc!...

Că-i minunată, talentată, și muza mea-ntru poezie,
Și nu-mi ajunge ziua toată să o iubesc – asta se știe,
Sunt foarte binecuvântat ca să o am în viața mea,
Degeaba-am stat, m-am frământat, e niciodată nu e rea,

Iubirea mea o înțelege și o acceptă-n mod tacit,
Și niciodată n-ar alege ca să mă ia la tălmăcit –
Ea înțelege-a mea iubire și eu o știu că-i minunată,
Când poate, ea îmi dă de știre că îngerii i se arată,

Și a mai scris un vers cu teama că nu va fi desăvârșit,
Dar e naivă, nu-și dă seama că niciodată n-a greșit,
Iar versul ei e curgător precum e apa de izvor,
De-aceea mi se face dor să o sărut și-apoi să mor!...

Dar viața este minunată, declam deschis și răspicat.
Că fata asta preacurată definitiva m-a fermecat –
Aș da orice s-o am acasă stăpâna mea s-o las să fie,
Și-n orice zi ce e frumoasă, am să îi scriu o poezie,

Iar fericirea va fi mare cum n-a mai fost pe-acest pământ,
Căci ea îmi e împlinitoare, o port în suflet și-n mormânt –
E unică iubirea noastră cu poezie, dor și har,
Ca două flori ce stau în glastră, și nu-nfloresc așa-n zadar;

De-ar fi să mă mai nasc o dată, o alta nu mi-ar trebui,
Iubirea mea nemăsurată tot către tine ar ținti –
Ești tot ce am mai scump pe lume, ești o minune-n viața mea,
Te rog  șoptește al meu nume, să faci miracolul să stea,

Invocă îngerii din ceruri și sfinții toți din calendar –
Iubito, ai atâtea daruri și nu le știi câte-s măcar;
De-aceea spun – ești minunată sunt norocos, te știu, te am,
Cu tine pot ca lumea toată să o înfrunt – mă prind în ”ham”!...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog