Din daci...

Din daci noi fost-am plămădiți,

De veacuri mult prea asupriți –

Dar vitejește am luptat,

Și glia ne-am eliberat.

Dar vremuri grele au venit,

Iar trădătorii s-au tocmit

Să vândă trupul țării sfânt –

Se-torc străbunii în mormânt!

Se-ntorc, căci moștenirea lor,

Ne-au dat, și-un mândru tricolor

Iar noi răbdăm, ca niște fameni

Să guverneze peste oameni,

Să vândă țara la străini,

Pentru o brumă de țechini,

Păduri și fabrici și uzine,

Sunt astăzi doar niște ruine.

Toți tinerii ne pleacă-n lume,

Deși-s deștepți și au renume –

În țară n-au un loc de muncă,

Prăpastia este prea adâncă

Între bogații  parveniți,

Și omenii de rând cinstiți.

Între ciocan și nicovală,

Și camăta băncii venală.

Din daci suntem, și am răbdat,

Neamul ne-a fost mereu trădat,

Dar am răzbit și am învins

Pe orice-asupritor și ins

Ce se credea nemuritor,

Stăpân pe țară și popor –

A fost, s-a dus, alți-au venit,

Au trai cum n-au mai pomenit,

Dar n-o să-i mai răbdăm deloc,

E ființa țării noastre-n joc –

Cu foc și pară-i vom goni,

Și nu ne vor mai prigoni,

În țară vom fi iar stăpâni,

Cu inimă de bravi români,

Urmași ai dacilor viteji,

Cu brațe tari, la cuget treji!