Fabula stăncuței

O stăncuță cam zburlită,

Și la minte zăpăcită,

A clocit gândul valid

Să se-nscrie-ntr-un partid.

Și-a avut mare succes –

Croncănea în toate, des;

Ea pe toate le știa

Chiar dacă le bâjbâia.

Că-n al orbilor palat,

Chiorul este împărat,

Și-a ajuns sub jurământ

Ministru la-nvățământ.

Cum avea și ceva carte,

A-nceput schimbări în toate:

Nu vreau profesionale,

Nici licee industriale!

Nici programa nu e bună –

Facem alta într-o lună!

Manuale-alternative –

Cele vechi sunt cognitive!

Într-o lună-a bulversat

Tot sistemul bun de stat,

Iar sărmanii școlărei,

Cintezoi și câțiva miei

Care n-au urmat liceul,

Pasc pe margini eleșteul –

Sunt șomeri, dar absolvenți;

Pot ajunge delincvenți!

Și tot sub al ei mandat,

Doctorate-au comandat

Alte stăncuțe din stat,

Și le-au luat prin plagiat.

Astăzi țara este plină

De mulți doctori de duzină –

Ca stăncuța croncănesc,

Dar munca o ocolesc.

Morala:

Nu-i da prostului putere,

Fiindcă ajutor nu cere –

Neavând discernământul,

Ruinează-nvățământul!