Poeziile Mele - Nelu Preda

E vară, cald și soare-afară, iubirea nostră a-nflorit, Și simt iubito-ntâia oară, că sufletul mi-e fericit – Aș vrea iubirea să ne-o știe, întreaga fire, negreșit, Iar vântul răcoros s-adie, când soarele a amurgit ; Atunci vom merge la plimbare, pe sub copacii înfrunziți, Va fi un vis și-o dezmierdare, cu noi etern îndrăgostiți, Privighetori cânta-vor triluri, și ne vor fermeca, vrăjiți, Căci au așa de multe stiluri, de a ne face fericiți. În iarbă greierii vor ține, concerte dragi, de neuitat, Potecile, de rouă pline, ne vor fi ghidul preferat, Spre dragoste ne vor conduce și fericirea ce-am visat, Căci numai viața ne aduce, tot ceea ce am meritat. E vară și e cald afară, târziu în noapte ne-om plimba, Ne va primi pridvorul iară, în cuib de dor l-om preschimba, Și ofurile noastre toate, cu dragoste le-om alina, Va fi mai mult decât se poate, iubita mea, nu suspina!

  În memoria mamei mele, Ioana(Oița) Preda O mamă, dulce mamă, azi noapte te-am visat, Aveai vechea năframă -   înger imaculat, Mămica, sora mea Mariana și eu, la botezul nepotului meu Bogdan - 1980   Ai devenit în ceruri, te-am așteptat în vis, Făptura ta de doruri și fără compromis, Mi se arată-aievea, făptura-ți diafană, Ce nu știa ce-i lenea, la toți ne făcea hrană, As în gospodărie, de flori îndrăgostită, Tu nu avei mândrie, doar vocea potolită, Ce ne mustra-n blândețe, cu vorba potrivită, Acum la bătrânețe, erai de toți iubită ; Sunt sigur că-n suită, cu Fiu și Tatăl ești, Of, mama mea iubită, desprinsă din povești La crucea ta vin astăzi, Lumină să-ți împart, Cu pas spășit pe străzi, azi sufletu-l simt spart ; Cu multă evlavie la poza ta privesc, Rememorez când vie, ți se părea firesc Să-mparți dumicătura cu cei sărmani și triști, Să nu cunoști ce-i ura – mi-e greu să nu exiști, Căci dragostea de mamă, e unică su...

Offf, plouă iar, e iar calamitate, deja îmi pare o eternitate De când tot plouă aprig-sincopat, de multe zile plouă ne-ncetat, Și stau în casă și mă uit pe geam, cum ploaia bate viguroasă-n ram De tei ce-a înflorit îmbătător, dar nu pot să-l culeg – e sfidător – Natura asta cred c-a-nnebunit, plouă din zori și până-n asfințit, Și-n miez de noapte izbucnește iar, e inundat tot planul funciar, Vom cumpăra cartofii polonezi, sau din Liban, poate de la chinezi; Ai noștri stau în sol și se clocesc, păioasele în câmpuri mucezesc, Doar pești-n eleștee-s fericiți, zburdând de stăvilare ocoliți – Puhoaiele umflate i-au purtat spre libertatea cea de nevisat Și bălăriile crescute exploziv, pentru tristețe-acum îmi dau motiv, Dar mă gândesc cu jind că pe imaș, minuni de ciupercuțe fac mișmaș Și cresc ca după ploaie cum se spune, doar coșul să îl umplu îmi rămâne, Când soarele se va ivi din nori, iar vântu-i duce, doar sunt călători, Vom reveni la viața cea no...

Secunde trec de parcă-ar fi o oră, afară plouă rece, sincopat, Singurătatea – bulversantă horă, în jocul ei fetid m-a îngropat Și mă gândesc la toate cele care, amarul mi-l stârnesc catalizant, Pe rana sufletului îmi împroașcă sare și-orice nimic devine enervant. Mă uit afară, văd pustietatea, pe străzi, în parcuri, școli și magazine Doar rătăciți, ce dau fatalitatea, unui ”experiment” făcut pe ”manechine” – Să fie asta marea ”Pandemie”, ce a cutremurat întreg Pământul, Mass-Media în marea-i isterie, apologindu-ne la toți mormântul?! Măsuri draconice – drăcesc scenariu, de pervertire-a firii omenești, Înstrăinați să stăm, ca-ntr-un acvariu, rupând relații dragi, prietenești?! Ce minte diabolică clocit-a asta și mă întreb nu-i doar un repetir Pentru atunci când va urma năpasta și sta-vom claustrați luni, cu sictir?! Ni se tot flutură întruna pe ecrane, statistici pervertite – toți sunt morți De-același virus – fost-au milioane, de-au pus destinul Terre...

În zori de dimineață, un înger a venit, În somnul ca de ață și astfel mi-a grăit: -          Tu fiu de muritoare aicea pe Pământ, Ai tainică lucrare și n-o să ai mormânt, Lucrarea ți-o inspiră, chiar Duhul Bun și Sfânt, Ai pace și aspiră, la tot ce-i pe pământ Mai luminos, mai dulce și-n inimi clăditor – Așa grăit-a Duhul de pace dătător. -          Iubirea ta cea mare, e binecuvântată, Iară a ta iubită, de îngeri e cântată, E unică în ceruri și-aicea pe pământ, E îngerul de doruri și are jurământ În cugetul ei tainic, să fie doar a ta, Iubită, soră, mamă și ce-o mai exista – Tu dă-i girul credinței și te încrede-n ea, Căci semnul biruinței este în steaua sa. -          Dacă-i așa, tu Înger, de ce-am inima grea, Pentru a mea iubire, dar pentru Țara mea – De ce o văd pe dânsa o simplă muritoare, Iar Țării mele, plânsa, ...

Te văd în fiecare floare, cu-al ei parfum și colorit, Te văd când soarele răsare și-apoi coboară-n infinit, Te văd în frunza cea mai verde și fragedă ca gura ta, Te văd în toate cele – crede și-n veci iubirea nu-mi uita. Te văd cum ești tu de frumoasă și minunată spun că ești, Te văd la suflet luminoasă, ești zâna mândră din povești, Te văd în tot ce mă-nconjoară și are sâmbure de viață, Te văd de parcă-ntâia oară, simt mintea ta așa isteață. Te văd, te văd și ești minune, o simfonie-n viața mea, Te văd, ești unică în lume, în viața-mi luminoasă stea, Te văd și ochii mei se-ntreabă, dacă ce văd e-adevărat, Te văd și vreau să-mi fac de treabă, în preajma ta neîncetat, Iar dacă tu mă vezi pe mine, asemenea cum eu te văd, Cred că-mpreună ne-ar fi bine și-un cuplu ager întrevăd – Fii sigură că-n viața noastră, alăturea vom izbândi Și precum floarea la fereastră, lumina o vom dobândi.

Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină, Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador – Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori, Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi, Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi. Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine, Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine, Simt cum dragostea curată se așterne între noi, Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud, Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud – Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi. Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat, Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit În ni...