”De-aș fi tacâm” - parodie după ”De-aș fi salcâm” de Camelia Ardelean

De-aș fi salcâm...                   De-aș fi tacâm

 de Camelia Ardelean                            de Nelu Preda

De-aș fi salcâm, mi-aș scutura parfumul          De-aș fi tacâm, eu aș păstra parfumul

Pe nopți albastre sau pe dimineți,                     De tort festiv în calde dimineți,

Cu tâmpla verde, aș aține drumul                      În viața mea nu aș vedea ce-i drumul,

Pavat cu vise, unei alte vieți.                              Pe masă , sau sertar aș sta lungi vieți.

De-aș fi salcâm, mi-aș răsuci coroana,             De-aș fi tacâm, eu aș purta coroana -

Să prind în ramuri noul răsărit,                          Sunt de neînlocuit, și-n răsărit,

Tulpina rece-ar întrerupe goana                        Când vin la masă și se-ntrec cu goana,

De clipe cu destin nefericit.                                Mesenii nu știu că-s nefericit.

Mi-aș înălța spre aștri rugăciunea,                     Își spun întâi în tihnă rugăciunea,

Cu veșnicia-n ploi drept legământ,                    Căci cu mâncarea au sfânt legământ,

În epopeea sorții, pasiunea                                Se pare că a-ngurgita e pasiunea

Mi-ar fi oceanu-n care mă avânt.                        Pe care-o practică cu mult avânt.

Aș mângâia pe glezne curcubeul                       Am străluciri precum e curcubeul,

Și aș transcende mistice chemări,                     Util răspund mereu prompt la chemări,

Mi-aș îmbrăca în nestemate eul,                        Nu am nimic să-mi stimuleze eul,

Sub frunze noi aș ține resemnări.                      Modest, am doar sclipiri și resemnări.

De-aș fi salcâm, mi-ar plânge rădăcina,            De-aș fi tacâm, gusta-voi rădăcina,

Prin stropi de lut, durerea m-ar uita,                 De hrean picant și nu o voi uita,

Zăpezi târzii ar îneca haina                                De o mănânci, îți tremură și haina

Tristețe-n doi sub plapuma de nea.                  Chiar de-i ascunsă-n plapuma de nea.