Hoții
Sunt hoți și hoți, dar ca pe-aici,
Pe unde-am fost nu am aflat -
Ca-n mușuroiul de furnici
Ei colcăie neîncetat!
În primării și parlament,
Sunt hoți, hoții pân’ la refuz,
De parcă-ar fi stabiliment.
Fură găini sau portmoneu,
Ori euro cu milioane,
Au funcții sau doar cu tupeu,
Pot fi civili, sau cu galoane.
Un singur lucru-i definește:
Dorința de a-și însuși
Averi, - și poate-i omenește
Dar nu le place-a năduși!
Căci munca este dificilă,
E mult mai lesne a fura,
Justiția nu-i
prea facilă –
Pedepse greu va structura.
De-aceea hoții, mafioții,
În țara noastră propășesc –
Ceilalți muncesc ca idioții,
Cu greu o viață-și construiesc!
Adevarat...!
RăspundețiȘtergereDaca sunt prinsi toti hotii si apar altii zilnic inseamna ca e o problema la ADN-ul poporului roman si DNA-ul nu poate rezolva tot.
RăspundețiȘtergereNu e vorba de ADN, cât de obiceiurile rămase de la fanarioți și proliferate în mediul propice de acum!
ȘtergereInteresantă, epigrama, felicitări, Nelu !
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Aurel!
Ștergere