Mor clipele, iubito...
Murim pentru-a renaște mereu îndrăgostiți;
Cu fiece secundă culegem praf de stele
Pentr-o iubire care, ne face fericiți.
Mor clipele, iubito, dar cine să le plângă
Când mor de fericire cu rostul împlinit,
O viață de iubire, nu poate să ajungă
Ca să percepi că timpul este un bun finit.
Mor clipele iubito, dar lasă-n urmă anii,
De împliniri și vise care s-au perindat,
Alăturea de tine nu-mi pasă de litanii,
Căci Universul nostru este nemăsurat!
Cu amintirile ramanem. :)
RăspundețiȘtergereAșa este, Cristi! Merci pentru citire și semnul lăsat!
Ștergere