Tărâmul visului...

Tărâmul visului din noapte,

În care mă cobor ușor

E populat cu voci și șoapte

Și totul e încântător.

Și elfli, și îngeri, și serafimi

Dansează-n cercuri unduind;

Nu-i încleștare și nici patimi,

Doar dragostea hălăduind.

Fântâni cu lapte și cu miere

Cu clipocit te-ademenesc,

Iar grijile sunt efemere:

Toți le-au uitat și prăznuiesc -

Sunt mese-ntinse sub terase,

Cu tot ce-ai vrea și ai pofti,

Iar vinurile tămâioase

Îți dau putința de a ști

Ce este-aceea-nflăcărare,

Ce e căldura inimii,

Ce este dorul care doare,

Și leacul lui, nu doctorii!

Iubirea cea vindecătoare,

A tot ce-i viu, ce-i cu alean,

Tărâmul visului o are,

Și ea sporește, nu e-n van.

Din nori albaștri ca topazul,

Pe cerul roz și sidefat,

Cad picuri de cleștar în iazul

Cu pești de aur populat.

Doar iarba-i verde ca și-aici

Iar mii de cerbi și căprioare,

O pasc în voie parcă zici

Că sunt o turmă de mioare.

Nici lupi nu sunt să le atace,

Nici urși cu blana maronie,

Toată natura e în pace,

Și în deplină armonie.

E-atâta frumusețe-n jur,

Și chiar de știu că e un vis,

Așa vrea la somn să dau retur

Să nu mai plec din Paradis!

Dar împlacabil timpul curge,

Deșteptătorul iată, sună,

Și mă trezesc, dar îmi ajunge

Ce am visat, pentru o lună!