Triste ploi

Cad triste ploi pe urbea înghețată,

Perdele fumurii de ceață fină

Se cern prin ploaia sincopată,

Iar norii-nghit a soarelui lumină.

E totul mohorât și-n suflet doare,

Tristețea e adâncă și amară –

Doar poezia-mi dă o alinare,

Scriu la birou – nu pot ieși afară,

Iar toată săptămâna plouă rece,

De parcă cerul e-întristat

Și plânge, fără ca să sece,

Dar n-am ce face, doar constat,

Și mă cufund în vis și poezie,

Colind ținuturi tropicale,

Dau liber frâu la fantezie,

Să scap ușor de ploile letale!