Criticilor mei

Intrai în ”lumea” poeziei,

Am fost primit ca azilant –

Să dau frâu liber fanteziei

Nu e ușor, e chiar frustrant.

Pe site-uri sunt ”bisericuțe” –

Se gratulează reciproc,

Se dau pe versuri ”în bărcuțe”,

Ca nou venit nu prea ai loc;

Să n-ai vreo virgulă greșită,

Facile îți sunt rimele,

Limbajul nu e de elită –

Ce mai, sunt ca enzimele!

Te descompun cu nonșalanță,

Se pare c-asta-i hrana lor

În viața fără de substanță

Ce-o au, de-a lungul zilelor

Găsesc un debușeu frustrării,

Și critică orice ad-hoc,

Nu văd de valuri spuma mării,

Sunt indivizi fără noroc.

Dar nu-i nimic am blogul propriu,

Unde-mi sunt critici cititorii

Adio deci, mi-e prea impropriu

Contactul des cu detractorii.