Paradox
De
Nelu Preda
Scârța , scârța pe hârtie, sau toc, toc, pe tastatură,
El, poetul, scrie versuri fără ritm,
fără măsură,
Fără rimă, fără temă, fără noimă,
fără cap,
Cu metafore de-a valma, îndesate ca-n
dulap.
Geniul îi dă pe-afară, publicul
”modern”aclamă,
N-am văzut în viața mea, o așa o
panaramă!
Două țuțipide sunt, abonate la elogiu,
Doar o literă să scrie și s-aclame-i
privilegiu.
Terminară cum s-ar spune și
superlativele,
Și cosmopolite fiind, caută motivele,
Ca să-și motiveze gestul, cum s-ar
spune, isterie,
Să se entuziasmeze, pentru orice
porcărie!
Poate sunt eu demodat și nu mai
percep frumosul,
Sau poate m-am ramolit și gândesc
acum cu dosul!
Lucru sigur însă este, că din veacuri
poezia,
Fu mereu melodioasă, și n-a pângări
hârtia!
Corect, poezia e prietena buna cu hartia. :)
RăspundețiȘtergereNu neapărat, Cristi, și eu îmi scriu poeziile pe calculator, nu pe hârtie!
ȘtergereFoarte subtil punctat aspectul noncalităţii promovată azi şi, nu numai în poezie. Trist. Dar, cu satira în vârful versului, poetul speră să conştientizeze cititorul să se întoarcă la adevărata poezie.
RăspundețiȘtergereAșa este stimată doamnă!
ȘtergereAm citit poemul dumneavoastră. E presărat de apariţii exotice: maimuţe "moderne/mondene/modele" cu abonamente VIP ca aplaudaci şi poeţi fără creier într-o tabără iar în cealaltă omul izolat de societate, care pune suflet în tot ceea ce face şi rămâne sincer frumosului şi armoniei. Se încheie cu un sfat indirect şi anume "Salvaţi pădurea nepângărind hârtia!"
RăspundețiȘtergereMulțumesc domnule Papa, pentru citire și comentariul obiectiv și cuprinzător!
Ștergere