Noapte de dragoste

                                                   

de Nelu Preda

Noaptea ușor s-a coborât, cu umbrele-i în vale,

Eu sunt puțin posomorât și plec spre mândr-agale.

Miresme dulci de liliac, se simt și versul  mi-e sărac,

Să spun de ce-s așa posac și merg ca-n gaură de sac!

Mai de cu seară ne-am certat, din te miri ce, cum oare?

Și sunt așa de afectat, iar sufletul mă doare!...

Mă va primi, ne-om împăca, va fi ea iubitoare?!

Zefiru-mi suflă : da, cum nu, e-a ta privighetoare!

M-apropii, iat-o în pridvor, pe mine mă așteaptă,

Cu ochii lăcrimând de dor, coboară câte-o treaptă.

N-așteaptă să ajung la ea : iubite tu mă iartă!

Ce s-a-ntâmplat cu dragostea, de ce-am ajuns la ceartă?

La piept am strâns-o pătimaș și-i sărutai gurița,

Iar ea cu gest de copilaș, își desfăcu cosița,

Apoi încet și drăgălaș, își scoase și fustița.

Picioru-i svelt și dalb și ferm, se arătă privirii,

Pe loc am început să gem, în transa fericirii!

Iar ia ei căzu  jos ghem și se-arătară sânii,

Gingași ca două mere ce, s-au copt sub clarul lunii.

Iar copsele-i de fildeș alb, ca neaua și lascive,

Și păru-i mătăsos ca nimb, chiar îmi dădu motive,

Să cred că am ajun în Eden și ființe evazive,

Îmi cântă un așa refren, de muzici invazive.

Și amețiți, și îmbătați, de-al dragostei fior,

În fân afară așezați, ne-am ostoit de dor!

Îmbrățișați am adormit, târziu spre dimineață,

Când un luceafăr la zenit, ne-a dat vis cu dulceață.