Descătușare

de Nelu Preda

Am strâns venin și lacrimi și ocări, de la diverși, chiar de la trecători,

Cu toate că-s venit din depărtări, am dus o viață doar de desfătări...

Avutul mi-am pierdut și-s cerșetor, la mila celor ce vor să-mi vină-n ajutor,

Nu am trecut și nici un viitor, primul l-am dat la tomberon iar celălalt la abator...

Un ban primit, îl beau sau îl mizez, căci n-am un ideal ca să-l păstrez,

Trotuarul zilnic stau și-l patrulez, o pâine de mănânc, eu jubilez...

Ciudată soartă, cruntă am avut, de-ar fi s-o iau iară de la-nceput,

Aș fi alt om, mai aprig, de temut, cu cei ce m-au iubit dar m-au vândut...

Nu mi-a rămas nimic în ajutor, decât un câine, prieten iertător,

Și-o plapumă culcuș de zor, soioasă, peticită, într-un colțișor...

De-o fi să mă vedeți pe stradă, un ban să-mi dați fără tăgadă,

Dar mila de-o lăsați ca să se vadă, va fi în inima-mi o spadă...

Nu milă vreau și nici compasiune, doar omenescul gest de uniune,

Cu suferința unui semen în genune, ce-a fost cândva un om și-un june...

Și câte zile-acum mi-au mai rămas, decât să duc o viață de pripas,

Prefer un ștreang – ultim popas, spre somnul veșnic, ultim as!...