Blestem

                                      de Nelu Preda

Iubito, iar m-ai înșelat, de cum la muncă am plecat,

Ar trebui neapărat, să-ți cauți alt bărbat!...

Și nu e prima dată când, mă-nșeli așa ca o perversă,

De-aceea scriu acest mic rând, cam fără de adresă!...

Eu înțeleg că poate, ai tăi hormoni îți joacă festa,

Dar tu te rog socoate, că-s om și nu sunt vesta,

Ce-o-nbraci și-o scoți, când vrei și-ai chef,

Dar fără să socoți că strici, al dragostei fief!...

Te ier și-acum cum te-am iertat, a nu știu câta oară,

Tu ai noroc că-s cumpătat și nu mai vreau ocară!...

De certuri sunt sătul și-ți spun, cu limbă ca de moarte,

Dacă tu crezi că sunt nebun, n-ajungem prea departe,

În dialogul ăsta surd, te faci că plouă-n noapte,

Și negi chiar până la absurd, infame-a tale fapte!...

Mă consolez că ești a mea, când sunt și eu prin jur,

Deși tu ești ca piaza rea, să te alung nu mă-ndur!...

Dar te blestem să-nbătrânești, mai iute, prematur,

Iar farmecele-ți femeiești, rămână făr’ contur,

Să te zbârcești ca o stafidă, în soarele de prânz,

Și trupu-ți precum o silfidă, s-ajungă ca un mânz,

Proaspăt născut și tremurând, nesigur și plăpând,

Să-ți piară cheful mai curând, de-amor fără de rând!...