Marea

                                                       de Nelu Preda

Cu talazuri azurii, lapidează stâncile,

Și în spume alburii, barbotează scoicile.

În văzduh doi pescăruși își dispută un stavrid,

Briza răcoroasă-i mană pentru orice individ!

Soarele strălucitor, plaja de nisip o-ncinge,

Iar ca să plonjezi în apă, dorința n-o poți învinge!

Un delfin ce ”patrulează”, face tumbe-aeriene,

Însoțit de un alai, de femele-a-lui sirene.

Un cargou în depărtare defilează majestuos,

Dând semnale de sirenă, către un impetuos,

Bric, ce dă să-i taie calea, abătându-se din curs...

Riscă chiar o catastrofă!...parcă este la concurs!?

Un pescar în cherhana, își repară plasele,

Și pândește  un răgaz, să-și întindă oasele.

Dimineaț’ a fost în larg și e tare mulțumit,

Un banc de stavrid în plasă, nu știu cum i-a nimerit!

Plimbăreții de pe plajă, își învârt umbrelele,

Perechi de îndrăgostiți, își trăiesc novelele.

Doi copii clădesc cu artă la castele de nisip,

Guvernanta lor așteaptă, răspunzând la câte-un bip.

Câte-un zmeu ici-colo-nalțâ, câte-un tânăr mai activ,

Briza-l umflă săltăreață, fără aparent motiv!...

Doar bătrânii lâncezesc, sub umbrele emotivi,

Dac-ar fi mai tinerei, poate-ar fi și ei activi!

Ziua trece nesimțită, iată-acum s-a înserat,

Mare, te lăsăm iubită, către casă am plecat!

Zi de zi vom reveni, cât vom mai avea vacanța,

Pe-al tău litoral de vis, chiar aicea în Constanța!