Noapte de aprilie

                                               de Nelu Preda

Soarele încet apune peste codri și câmpii,

Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii.

Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare,

În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare.

Greieri, ”cri”,” cri ”,”cri ”,în beznă enigmatici se aud,

Luna se ivește-n zare, roua frunzele le ud.

Cucuvele rătutite își lansează vaietul,

Brotăcei orăcăind, invadează plaurul.

În oraș e liniște, totul pare părăsit,

Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit.

Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare,

În crâng ies și mișună sute de viețuitoare.

Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite,

În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite.

Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric

Contemplând cu detașare tot acest fundal feeric.

Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc,
Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc !
Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit,
Un cocoș ce are-n pază, ouăle pentru clocit.

Peste-o stradă un jandarm, patrulând de rond agale,

Trage molcom din țigară și se leagănă de șale,

În lumina pal-opacă, răspândită de neoane,

Pare-un paj de Curtea Veche, străjuit de lampioane.

Doar o crâșmă nu s-a-nchis și e plină de cheflii,

Care sunt clienți fideli, beți și plini de datorii.

Și-un bordel mai e deschis, până înspre dimineață,

Este plin de amatori, de amor tocmit la piață.

Luna-și plimbă strălucirea în înaltul boltelor,

Somnul pune stăpânirea și pe iarba holdelor,

Doar zefirul mai veghează, unduindu-le ușor,

Boarea lui desăvârșește pâlpâitul stelelor.

Este vremea ca ”poetul” să se ducă la culcare,

Și să retrăiască-n vis, ultima lui compilare.

De-o plăcea la cititor, să îi dea un Like, cum, dară,

Iar de nu, să-i scrie-n comment :”Te-am citit așa-ntr-o doară !”

Noapte bună !