Lăsați-mă să scriu...

Lăsați-mă să scriu, noianul de cuvinte,
Ce-n suflet clocotește și-n inima bătând;
Condeiul să-l reverse pe pagini înainte
De-a zorilor ivire, ferestre luminând.

Poemul despre viață, poemul despre lume,
Despre deșertăciunea ființei pe pământ,
Și despre greutatea de-a-ți face un renume
Și de-al purta cu cinste dincolo de mormânt.

Poemul de iubire, al dragostei depline
Ce-nnobileză viața și-o face minunată,
Să-l scriu cu dăruire în vorbe mai puține
Dar care să cuprindă simțirea pură, toată.

Dă-mi Doamne stăruință, și scrisul curgător,
Ca să așez cuvântul, sub forma  poeziei,
Ușor s-ajungă-acesta sub ochii tuturor,
Și de folos cititul, le fie fanteziei!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu