Atât te iubesc poezie...

Atât te iubesc poezie, încât îmi pierd zile și nopți

Migălind vers pe hârtie, sperând că o să m-adopți;

Mă lupt cu rigorile rimei, măsurii, și ritmului dat,

Cu regulile prozodiei, și versu-mi ușor s-a schimbat

În bine, sau rău, cititorul desigur va fi decident

Dar vreau să sper că viitorul, să poată fi polivalent -

Să scriu tot mai mult, tot mai bine, pe-al orișicui înțeles,

Cu versuri senine și pline de tâlc și de subînțeles.

Atât te iubesc poezie, în tine-mi găsesc fericirea,

Și când mai ești și erezie, tu îți justifici menirea

De-a fi purtător de idee, de-a fi purtător de dreptate,

De-a fi a cuvintelor cheie, în drumul spre libertate!