Plâng norii!
Plâng
despărțirea noastră, sunt triști și mohorâți;
Atâtea
jurăminte ce au fost înnoite
N-au
fost de-ajuns se pare să ne țină uniți.
Plâng
norii, suflă vântul mai tare, tot mai tare
De
parc-ar fi sfârșitul spre noul început,
Iubito,
de-am greșit, acum îți cer iertare,
Preaplinul
de iubire, în inimi n-a-ncăput.
Și
dac-ar fi acuma s-o luăm de la-nceput,
Nu ar mai plânge norii, nici vântul n-ar mai bate,
Ar
fi o acalmie, căci eu am priceput -
Iubire-adevărată,
iubește, iartă, poate!
Plâng norii azi, iubito...,, frumos, sensibil. Iubirea sterge chiar si lacrimile norilor. Frumoasa poezia ta, Nelu. Mi-a plăcut.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Tina pentru citire și apreciere! Înseamnă mult pentru mine!
ȘtergereIubire-adevarata,iubeste,iarta,poate! Cat adevar!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, pentru citire, și semnul lăsat!
Ștergere