Mi-e dor de libertate...
Mi-e
dor de libertate-n țara mea
Iar
hoții au curajul și ar vrea
Să
ne-ngenunche treaptă după treaptă.
Mi-e
dor de libertatea de cuvânt
Ce-ajunse
să nu aibă greutate -
Scandăm
degeaba la lozinci în vânt,
Iar
hoții fac arest în libertate!
Mi-e
dor de libertatea de-a munci,
Cu
oarece folos și pentru mine,
Azi
doar patronii pot a porunci,
Și
discreționar ne dau o pâine.
Mi-e
dor de libertatea din trecut,
Dar
nu se poate spune că-s nostalgic –
Și
lucruri bune-atunci s-au petrecut –
Doar
îmbuibații de-azi le iau în tragic –
E
vremea lor, de tot ticăloșită,
Ne
mint că n-avem productivitate
Dar
ne plătesc (și nu cad în ispită!),
În
acte doar salariul jumătate.
Și-ar
mai fi multe de adăugat
Dar
vă întreb: aceasta-i libertate?
De
ce atâta sânge s-a vărsat,
Să
facem vile-n loc de combinate?
Prin
”libertate” fabrici s-au distrus,
Capitalismul
care azi tronează
Doar
viciu și mizerii a adus,
Pe
nimeni însă nu interesează.
Mi-e
dor de libertatea ce-o avea,
În
lume România de-altă dată,
E
subjugată azi și-i o belea,
Această
U.E. foarte lăudată!
Revolta, foarte multă revolta si mult adevăr. Acest lucru transmiti Nelu, prin versurile acestei poezii.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina, pentru citire și apreciere!
ȘtergereBună poezie, Nelu! Are tot ce-i trebuie , te felicit! Am citit cu bucuria data de actul creator si cu tristetea cuvenita fata de mesaj. Felicitari!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Adina!
Ștergere