Rădăcini

Ni-i neamul prins în rădăcini adânci,

În glia stăpânită de străbuni,

Precum un brad în clinul dintre stânci

Sau vița bolții la ai noștri buni.

Și limba este tot o rădăcină,

Rămasă de la daci și traco-geți,

Și-atâta cât a soarelui lumină

Ne-o lumina cu-a razelor săgeți

O vom vorbi, ca sfântă și curată,

Ce-a viețuit în secole prin noi,

Ca rădăcina de stejar ’cercată,

De vânturi și torente în puhoi.

Și ar mai fi o sfântă rădăcină,

Credința în Zamolxe-al nostru zeu,

Care-a bătătorit ce-avea să vină -

Credința în Iisus și Dumnezeu.