De-ar fi să mor...

De-ar fi să mor, nimic nu mi-aș dori

Decât să scriu un ultim vers duios

Care spre tine ar călători,

Dus de un mesager misterios;

În noapte ți-ar aduce versul meu,

Surprinsă ai rămâne, și mirată –

Plânsul să-ți stăpânești îți va fi greu,

Căci n-o să-mi mai vezi fața niciodată.

M-am stins departe clocotind de dor,

Iubirea noastră-a fost nefericită;

A trebuit să plec și din pridvor

M-ai urmărit cu ochii, prea iubită –

Ți-aș scrie, și-aș adăuga un ultim vers:

La tine am visat și dorul greu

M-apasă căci departe am de mers,

Însă la tine m-am gândit mereu.

Nu-mi vei afla mormântul și nici crucea

Iubito, să-mi aprinzi o lumânare

Chiar în răspântia care ducea,

La locul nostru drag de întâlnire

A tuturora de un leat cu noi,

Acolo unde-am stat întâia oară

De vorbă și-am dansat doi câte doi,

Și ți-am adus cu drag o lăcrămioară.

Dar să nu plângi, aici îmi este bine,

Mai scriu o poezie uneori

Iar gândul mi-este-ntruna doar la tine –

Ne-om revedea iubito printre nori!