Lăsați-mă să scriu...

Lăsați-mă să scriu, noianul de cuvinte,

Ce-n suflet clocotește și-n inima bătând;

Condeiul să-l reverse pe pagini înainte

De-a zorilor ivire, ferestre luminând.

Poemul despre viață, poemul despre lume,

Despre deșertăciunea ființei pe pământ,

Și despre greutatea de-a-ți face un renume

Și de-al purta cu cinste dincolo de mormânt.

Poemul de iubire, al dragostei depline

Ce-nnobileză viața și-o face minunată,

Să-l scriu cu dăruire în vorbe mai puține

Dar care să cuprindă simțirea pură, toată.

Dă-mi Doamne stăruință, și scrisul curgător,

Ca să așez cuvântul, sub forma  poeziei,

Ușor s-ajungă-acesta sub ochii tuturor,

Și de folos cititul, le fie fanteziei!