Iubire, te iubesc!

Iubire, te iubesc cum n-am iubit,
Și n-o să mai iubesc vreodată-n viață,
Ești sentimentul ce mă face fericit...
Chiar dacă-atârni ades de-un fir de ață.

Iubire, dezinteresată și  blajină,
Tu miști hotare și împărății,
Aduci în inimă mereu lumină,
Nu știi de-avere și de bogății.

Tu guvernezi întregul Univers,
Iertând, iubind, și netezind cărarea...
Chiar scrierea acestui simplu vers
Ți-o datorez, tu inspirând lucrarea.

Și de vor fi din cei nefericiți
Ce încă nu ți-au cunoscut fiorul,
Tu să-i cuprinzi, fă-i fericiți,
Ca să cunoască dragostea și dorul.


De-aceea te iubesc și te ridic
Pe soclul nemuririi tale...
Poemu-acesta ție ți-l dedic
Ca o corolă plină de petale!

10 comentarii:

  1. Frumos elogiu adus iubirii, felicitări, Nelu !

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Merci, Cristi! Mă bucur că ți-a plăcut!

      Ștergere
  3. Felicitari ,Nelu :) Si iubirea are nevoie de iubire :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că da, Adina! Mulțumesc pentru citire și semnul lăsat!

      Ștergere
  4. Ai ridicat un monument Iubirii,pe care permanent ne-o dorim cu toată ființa noastră.
    Foarte frumoase versurile !

    RăspundețiȘtergere
  5. ,,Iubire, te iubesc.....,, Toți avem nevoie de iubire, Nelu. Ai ridicat un altar iubirii. Frumoasă poezie.

    RăspundețiȘtergere