Iubirea


Iubirea îmi dă aripi, să zbor chiar și spre stele,
Precum o libelulă cu aripi diafane –
În suflet simt arsura privirii dragei mele,
Iar gândurile toate devin subit profane

În tot ce-nseamnă frica, sau orice neputință;
Iubirea-nnobilează, și cugetul și fapta,
Orice devine astfel, ușor și cu putință –
Mai iute și mai lesne îți va părea și treapta

Ce-o urci spre fericire, dar cere și efort,
Iubirea-i panaceul, e catalizatorul –
E tot ce motivează în viață și suport,
Cu ea alături sigur frumos ți-e viitorul!

Iubirea-i fericire, balsamul pentru suflet,
Și cine n-o cunoaște e cel mai oropsit,
Măcar o dată-n viață, tu fii al ei poet,
Trăiește-o și vibrează și fi-vei molipsit

De dragostea de viață, candoarea juvenilă,
Curaj și hotărâre în tot ce-nfăptuiești –
Curată-ți va fi viața, gândirea mai subtilă,
Pe  cea iubită ție,  cu drag o cucerești!

De-aceea prețuiește iubirea-n astă viață,
Căci nu mai ai vreuna în care să iubești,
Și mângâie-ți iubita, privește-o drept în față
Iar tot ce simți în cuget să îi mărturisești!

2 comentarii: