Poeziile Mele - Nelu Preda

            de Nelu Preda De mii și mii de generații, Angoasa, teama și misterul Chiar și multe elucubrații, În arhetip sădi modelul. Păpuși docile și absente Misterului ce ne domină, Comportamente congruente Cu arhetipul fără vină. Și superstiții și-aspirații De Eu păstrate sub obroc, Subconștient ne dau senzații Iar arhetipu-i iar în joc. A creierului încifrare Necunoscută omului, Sinapse miliarde are, Și arhetipu-i baza lui. Tiparul comportamental Prezent în viața omului E, bazat aproape integral Pe arhetip, deci cinste lui !

         de Nelu Preda Ești nevăzut, în toate, materiei verigă Prezența-ți efemeră azi încă ne intrigă Prin cuante-ți schimbi menirea de la argint la aur Din hidrogen în heliu în Soarele cel faur. Ești un tipar fractalic sistemului solar În universu-ți micro te-nvârți iară și iar Cu electroni - planete   și cu nucleul soare Viteza neutrino o pui la încercare. Ești mai presus de toate nemuritor, statornic Și nu te afectează al vremurilor ornic... Se simte-a ta prezență și-n biotronică Dar și-n polul opus - bomba atomică. Ești plăsmuit în stele din ce nimic de-aiurea Formezi deopotrivă și marea și pădurea Și Cale cea Lactee și luna de pe cer Atomule, în Cosmos ești marele mister!

                       de Nelu Preda       O recunoști doar după mers E   silueta sa plăpândă... Dar îți stârnește interes Prieteniei dă dobândă. O vezi în dimineața rece, Grăbită vine către gară Vitează este cam cât zece Tovărășia-i nu-i povară. Tovarășă a tinereții Te-am regăsit și-s bucuros Te-ancărunțit noianul vieții Însă se pare cu folos. Cel mic acuma este mare Bunică te aștepți curând Familia-ți e-nfloritoare Chiar de-s necazuri când și când. Și soțu-ți este cumsecade Te-a ocrotit și te-a iubit Mi-a fost tovarăș de nădejde Să-l faci mereu doar fericit. Mă bucur că mi-ai fost alături Mă bucur că te-am re-ntâlnit Tu Dana vei rămâne pururi Miracolul ce l-am trăit ! Dedicată D-nei Daniela Dima

           de Nelu Preda De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal, În care toți să spere că vor avea o pâine N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal Pentru asupritorii de astăzi și de mâine. Murit-au   ’naintașii, ca să muncim opt ore, Ciocoii noi ne-ar pune să asudăm și noaptea De parcă noi am fi, ființe ierbivore, Iar ei au dreptul doar a ne exploata. Nu ne mai dau salarii după calificare, Acești îmbogățiți ce nu mai au măsură Minim pe-economie ne dau la fiecare, Și dacă protestăm, ne bagă pumnu-n gură. Fabrici și combinate, pe toate le-au distrus, Șomajul e în floare în tineri-absolvenți Ce-și caută norocul   acum doar prin apus, Și pleacă-n băjenie chiar dacă-s eminenți. Țara-i îndatorată, și-i plină de ruine Căci fructul l-au cules aceștia noi ciocoi, Piețari mai ieri, azi iată ne dau în silă pâine Și cheltuie-ntr-o zi, cât într-o viață noi. Trezește-te Române și ieși acum în stradă...

         Tu floare-nmiresmată, ascunzi scântei divine, Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine. Tu ești ca o fecioară, virgină și fecundă, Duzini de admirații atragi într-o secundă. Misterul vieții zace în tine încifrat, Când fructu-ți pârguit, de guri va fi mâncat, Semințele vor cade cumva pe sol aiurea Și-n primăvara caldă când va-nfrunzi pădurea, Din ele se va naște un nou crâmpei de viață - Un lujer va-nverzi, te-i arăta la față. Tu floare-nmiresmată , ascunzi scântei divine, Și îngerii din ceruri, pot fi geloși pe tine!