Poezia

              de Nelu Preda

Poezia e sufletul poetului
Ce mângâie hârtia cu șoapte de dor,
Rostite cu vârful penelului
În versuri ce poate-l fac nemuritor.
 
Poezia este ca vântul
Care suflă în corabia sufletului,
Tălmăcindu-i cuvântul
Ce devine asemenea leacului.

Poezia e dulce ca mierea,
Sau amară ca fierea uneori;
Ea mângâie durerea,
Sau îți alungă somnul până-n zori.

Poezia e ca o fecioară
Care se lasă curtată de poet,
Cu gândul ca să o ceară
Alene să danseze-un menuet.

Poezia, da, ea poezia,
Hrănește spiritul și trupul
Precum pe zei ambrozia,
Și te determină să-ai scrupul.

4 comentarii:

  1. Da. Poezia e sufletul poetului ce mângâie cu soapte de dor sufletul cititorului. Acest sentiment transmiti tu, cu multa caldura, cu multa apropiere, cu duiosie as spune. Frumoase versuri, Nelu. Balsam pentru suflet intr-un anotimp frumos, dar rece.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Tina pentru lectură și rezonanță!

      Ștergere
  2. Faina descriere in versuri a poeziei! :)

    RăspundețiȘtergere