Poeziile Mele - Nelu Preda

E soare și mi-atât de bine, te-aș vrea aproape ca să fii, Mi-e dor și gândul către tine stârnește-n minte-alegorii De versuri destinate ție, iubirii ce ți-o port mereu – Efluviu simt de poezie, ești muza cugetului meu. Iar soarele pe bolta-albastră, străluce-ntruna buclucaș, El știe de iubirea noastră și ne va fi mereu părtaș La tot ce-nseamnă împlinire, la tot ce e menit să fie Întru o veșnică idilă, țesută-n vers și poezie. E soare-n suflet, iar distanța ce ne separă-i un nimic, Mă-mbată azi exuberanța și-s hotărât să nu abdic – Vom fi un cuget și-o simțire, cât vom umbri acest pământ, Și îți dedic spre nemurire aceste versuri – legământ, Un legământ pentru iubire și dăruire-n absolut, A cărui sinceră rostire, va face munții să îi mut – Tu știi iubirea ce ne leagă, iar sufletul ți-e minunat, Aș vrea s-o afle lumea-ntreagă, sub soarele imaculat!

Lumea asta-i răsturnată, toate sunt cu susu-n jos, Iar valoarea-adevărată nu e de nici un folos – Semidocți ce plagiază astăzi sunt doctori docenți, Iară cei ce-i promovează, sunt la fel de ”eminenți”! A fura, este un merit în această lume strâmbă, Cine le acordă credit, cine falsul îl incumbă Ăstor minți fără cultură, fără șapte ani de-acasă – Te-ngrozești ce scot din gură, însă dânșii nu se lasă, Se-nghesoaie-n capul mesei, funcții colecționează, Dau la interviuri presei, mult se mai infatuează Cu ”șiragul de mărgele”, multe, false, lucitoare, Denumiri care și ele nu s-au mai văzut sub soare, Ce încununează falsul fără leac, fără măsură,   Al acelora ce glasul îl au astăzi în cultură ; N-a mai existat în lume un asemenea flagel Ca aceste triste glume să producă azi măcel Instalând politichia și în Școală și-n Cultură, Chelului îi dau tichia, iară el fără măsură Cu mărgăritarul ei, pe loc se-mpopoțonează, Și-nsoțit de-alți derbedei,...

Mă uit pe bolta înstelată, sunt mii de stele clipitoare, La tine mă gândesc de-odată iar inima intens mă doare – Tu ești departe și iubirea ne cheamă ca să fim aproape, Dar va veni și fericirea de a te săruta pe pleoape,   De a te stânge-n brațe gingaș și a te dezmierda cu drag, Căci sentimentul uriaș mă face să-ți pășesc în prag – Tu știi prea bine cât te-ador și cât de mult te prețuiesc, Cu tine-alături am să mor și ne-ncetat am să iubesc Privirea ta mângâietoare, surâsul tău ce-mi e balsam, Sărutul tău care mă doare și fericirea ce o am. Cu tine-alături sunt puternic, orice efort este infim, Iar sentimentul nu-i vremelnic – deci împreună hai să fim! Pe bolta înstelată-n noapte, trec multe stele căzătoare, Se sting ușor și nu au șoapte, doar cântec de privighetoare Aud, și mă gândesc la tine, doar luna știe visul meu De a ne fi alături bine, aproape de a fi mereu, Și chiar de suntem azi departe, distanța nu-i impediment, Căci spațiul n...

De m-ai iubi, de-aș fi alesul inimii tale iubitoare, Tu ai cunoaște înțelesul unei iubiri clocotitoare Și tot ce-ar fi în lumea mare de tine năzuit un pic, Efortul meu va fi în stare, căci tot ce fac ție-ți dedic! De m-ai iubi, aș fi ferice, cel mai ferice pământean, E imposibil?...Nu s-ar zice, răbdarea mea de peste an A dat un rod – a ta iubire, mai gingașă decât o floare, Sunt fericit, mult peste fire, e-adevărat aceasta oare? E-adevărat, te văd prea bine cum mă privești cu-atâta drag, Când pasul-mi vine către tine tu mă aștepți zâmbind în prag Și pieptu-ți saltă sub cămașa împrumutată de la mine, Ce-mi poartă-amprenta – nărăvașa, iar tu te simți așa de bine. Iubirea noastră-i vis de vară, e fructul copt și pârguit, E visul meu și-ntâia oară regret că nu te-am întâlnit Mai repede, cu ani în urmă – atâta timp am risipit, Am stat pierdut așa, în ”turmă” - sunt bucuros că te-am găsit. Ești un balsam, ești alinarea în sufletu-mi clocotitor – ...

Din bezna cea adâncă, ies duhurile rele, Să pună stăpânire pe-ai noștri politruci – Ne asupresc cu biruri din ce în ce mai grele Iar țara-ncet și sigur, au pus-o ”pe butuci”! N-au nici o meserie – de-o au n-o stăpânesc, Robi ai politichiii, prin care ”rod ciolanul”, Trădând cu nonșalanță, tot ce e românesc, Salar au într-o lună, cât luăm noi în tot anul! Câtă nerușinare și-atâta nesimțire, Mă-ntreb cum pot să-ncapă în cugetul de om, Numai să ”vândă” țara a fost a lor menire – Prostia-ar fi o scuză – nu-s proști, însă le dorm Cu-atâta nonșalanță când fac legile țării, Și-așa în voia sorții născut-au un hățiș - Mori cu dreptatea-n mână și vezi judecătorii Arest la domiciliu cum le dau pe furiș! Furat-au miliarde și fură pe-apucate, Titlu de glorii iată-i să fii azi trădător Iar căile virtuții sunt astăzi ferecate – În fiecare zi, apare-alt impostor. Iar țara asta mândră, cu hoții ”la butoane”, Rămâne fără fiii ce pleacă-n lumea mare ...

De mii de ori mi-am zis: ”Nu mai iubesc!”, căci dragostea aduce suferință, Iar idealul, lucru prea firesc, nu-l poți atinge, nu e cu putință, Dar dragostea își fac loc tiptil, în cuget și-n simțire ca o hoață – E-un sentiment atâta de subtil și-atârnă deseori de-un fir de ață! De mii de ori mi-am zis: ”Fii egoist!”, privește-n jur cum procedează alții, Dar sufletul candid și pacifist, la cel sărman împarte-ades ”ducații”, Dar nu culeg decât dispreț și ura, acelora ce le-am făcut un bine – Poate cândva se va întoarce tura, m-or milui și ei la fel pe mine? De mii de ori mi-m zis: ”Nu mai apuc, pe drumuri nebătute și de alții!”, Dar spiritul ce nu stă ”sub papuc”, mă-ndeamnă să-mi consum cumva ”talanții” Pe care Dumnezeu mi i-a sortit, mă strădui să produc ceva sub soare, Util, și inedit rar întâlnit, ce-n semeni să producă încântare. De mii de ori mi-am zis: ”Nu mă complic!”, să-ndrept cumva a lumii strâmbătate, Iar în demers, mai cad, dar mă ri...

Mi-ești colivie și mi-ești penitență                        La ”Mititica”         de Camelia Ardelean                                                      de Nelu Preda Mi-ești colivie și mi-ești penitență,                        La gândul că te-așteaptă penitență, În lumea ta cu gratii de mătase,                               Răpit de mâna Legi...

Sfânta Biblie-ntr-o doară, începui s-o studiez, La un Institut de-ăl Biblic ce păstrează viu un crez – Biblia e Legea Sfântă pentru orișice creștin, Chiar dacă fiind stufoasă pentru mulți este un chin!... Legile scrise pe piatră zece-n număr cum le știți, Sunt cu toate tălmăcite – nici măcar nu vă gândiți, Că-n traducerea directă, nu a Patriarhiei B.O.R., Lucrurile-s diferite – asta vede și un chior – Legea a doua tălmăcită de ilustul John Witeclife, Aramaica fiind sursa, demonstrează că sunt fufe, Toți cei din ortodocsie ce-au tradus-o defectuos, Doar Satan având din asta, o mulțime de folos!... Dragii de prooroci scriseră „Să nu îți faci chip cioplit, Nici vreo înfățișare a celor ce-au viețuit,   Ori în ceruri, ori pe țarnă, ori în ape sub pământ, Nu le fă înfățișare la care te-nchini „mormânt”, Fiindcă Dumnezeu, Gelosul pe cei care îl urăsc, Trei sau patru generații din păcate pătimesc – Iar pe-acei ce îi iubește, Dumnezeu îi ocrotește, P...

Taină mare e iubirea, nici nu știi când o s-apară, Stăpânește toată firea și de-o simți întâia oară E atât de minunată că n-o uiți cât mai trăiești, Simți așa că deodată, mai curat, mai ager ești!... Simți un sentiment acut, de alean și dor de ea, Și rămâi aproape mut când o zărești prin perdea, Minunată ca o zână, tu un Făt Frumos te-ai vrea O pereche foarte bună, să formezi în veci cu ea!... Dar o taină, e o taină, nu o-mpărtășești în jur, De-aia e iubirea faină, fără nici un înconjur Poți să-i spui iubitei tale: ”te iubesc atât de mult, Dorurile dumitale le-nțeleg și da, le-ascult!”... Toată firea-atunci conspiră întru-al dragostei folos, Găuri negre stele-aspiră, pentru a fi mult mai mănos, Firmamentul ce respiră suflu cald plin de iubire, Galaxii care conspiră pentru-ntreaga omenire!... Și din ea, eroii noștri, unici, tineri, iubăreți, Trec pe podul cu pilaștri, ce unește două vieți, Nemurirea îi așteaptă în condeiul de poet, Care...

-      -      De unde ai venit la mine, tu dragoste atât de mare, Nu ai simțit că nu mi-e bine, că sufletul atât mă doare?... Da, știu că tu ești minunată și vreau să fii în viața mea Însă făptura prea curată ce o iubesc, oare mă vrea?... Și de mă vrea, a câta oară să îi mai spun că o iubesc, Și că iubirea o să doară, dacă n-o am, și pătimesc?... -   -         Tu ai răbdare fii cuminte, căci toate au pe lume-un rost – Îmi spuse dragostea-'nainte de-a termina s-o iau la rost...   Ea te iubește în tăcere,  tu nici nu știi cât te adoră, Îi este teamă de iubire, fiindcă ea este-o auroră, Dintre acelea boreale în mii de colorate franjuri, Așteaptă dar semnele sale și nu îi provoca deranjuri... -     -       Da, ai dreptate cred, mărită, tu dragoste prea minunată, O port în gând ca preaiubită, căci merită-a fi adorată – În visul meu de noapte scurtă, eu am ...

M-am sculat de dimineață, copleșit de chef de viață, Și vă spun cu cumpătare, despre-un lucru de mirare!... Am citit cu interes, un document -   un eres, Despre-o conspirație, nu doar peste nație, Ci privind tot mapamondul – mare mi-a mai fost afrontul, O gașcă de criminali, sioniști din cei penali, Și-au propus ca o sfidare să aibă Pământul, Care, hrănește de generații, libere, atâtea nații!... Nu vor dânșii mai puțin, decât sufletul creștin Economic subjugat, de Mefisto guvernat, Vor un Guvern Mondial, cum prevede în Cabal!... Și-astfel au elaborat, La Basel într-un palat, Un plan ce m-a-nfiorat, azi de dânșii aplicat ; Prin războiul economic, psihologic și psihotronic, Să ne devină stăpâni, la toți ce-i numesc goimi!... Am citit, m-am îngrozit, toată noaptea n-am dormit, Și apoi m-am dumirit, că nu este de glumit!... De-asta scriu acest eres, poate găsesc interes, La iubitul cititor, curios, iscoditor, căruia-i rămân dator, Să îi fiu îndr...