Cât te iubesc!

Cât te iubesc, aproape că mă doare

Departe fiind la tine de gândesc,

Îmi mângâi sufletul atâta de firesc

Și alta nu-i ca tine azi sub Soare.

Ne-am întâlnit atât de fortuit,

Când nu speram să întâlnesc iubirea,

A fost destinul, și-atăzi fericirea

Ne umple inima și-a trebuit

Să o mobilizăm ca să încapă

Surplusul manifest de sentiment,

Ce nu e temporar, e remanent;

Renaște după fiece etapă

A dragostei născute între noi

Cât te iubesc, din doi noi suntem unu

Și nu aș spune că forțez destinu’

Când suntem mai tot timpul amândoi.

Cât te iubesc, îți spun astăzi în versuri

Dar sunt sărace în a exprima

Ce simte pentru tine inima,

Iubita mea unică-n Universuri!