Limba ornicului cade, ticăind secunde reci, Timpul trece în cascade, ore lungi, pustii și seci. Cată inima grăbită, să se umple de iubire, În secunda rătăcită – un liman de izbăvire. Trece, trece, timpul care, se arată năzdrăvan, Trece, inima ce doare, de la visele în van, Se răcește, dar vibrează – timpul neîndurător O rănește, dar pulsează, prin secundele în zbor Și se zbate obosită, palpitând prin timpul sec, Ca pupila în orbită, când lumini și umbre trec, Lăcrimează ca o doină, izvorâtă din caval, Sau zăpada grea de moină, ce se scurge în aval. Într-o eră jumătate, secole trec palpitând, Măcinând la generații, dispărute rând pe rând, Deziluzii, simțăminte, în noianul de secunde, Se consumă neștiute, în a Cosmosului unde. Timpule, parșiv la fire, ce dărâmi dar și zidești, Cum de ai în stăpânire, toate legile cerești ; Cine oare ți-a dat viață, ești cumva precum un zeu, Suflet rece ca de gheață, se...
:)) Pune cat mai mult venin, Nelu, ca se pare ca in poezie se transforma in talent :)
RăspundețiȘtergereO mica erata la "alți-n jur":) Cu drag , mi-a placut seria de poezii de azi :)
Mulțumesc, Adina! Nu e erată, poate eventuel un apostrof ar trebui!
ȘtergereIntradevar, sunt "revarsarile"unui om cu mult prea mult bun simt!
RăspundețiȘtergereDa, domnule Ududec, așa este!
ȘtergereDe la o vreme vad ca le vine randul la toti... Cel putin asa sper ca aproape toti vor merge unde le e locul, iar averile nejustificate vor fi confiscate. Recuperarea banilor e mai importanta decat puscaria...
RăspundețiȘtergereAdevăr ai grăit, Cristi! Să sperăm că va fi cum trebuie!
Ștergere