Speranța

Speranța nu moare, renaște mereu

Mai vie, mai trează cu cât ni-e mai greu

Ne ține în viață când tot se destramă,

Ghidându-ne pasul ca tată și mamă.

Cu toții depindem acut de speranță

Ne dă acea forță-n secunda instanță

Când credem că totul e poate pierdut

Ea la deznădejde îi face un scut,

Să nu ne atingă, să nu ne perturbe

Să mergem la pas în hățișul din urbe

Să ștergem din minte cuvântul ”înfrânt”

”Speranță” ne fie cuvântul cel sfânt!