Destinul

Să fie destinul un dat intangibil

Ursit de la naștere, trăit mai apoi?

Sau totul în viață depinde de noi

Voința și crezul fiind indestructibil?

Destinul ne poartă sau noi îl purtăm

Precum râul trunchiul, sau barca pe noi?

E sigur că suntem chiar proprii eroi

În bildungs romanul ce-l elaborăm!

Neștiind care-i calea spre propiul destin

Tu omule crede, și speră, și mișcă,

Chiar dacă-n cărare e doar o podișcă,

Tu ești ”bucătarul” la propriul ”festin”!