Să nu mă uiți!
Să nu mă uiți, chiar dacă deodată
Iubirea ce a fost s-a spulberat
Fusese-așa frumos și e păcat
Să nu ne mai vedem câteodată,
Ca doi prieteni buni să depănăm
Ce-a fost sublim, acea iubire care
Ne-a reunit, n-a fost întâmplătoare,
De-aceea să-ncercăm să n-o uităm.
Să nu mă uiți, nici eu nu te-oi uita
Atâta timp am fost îndrăgostiți;
Cu despărțirea am fost oropsiți,
Dar asta-i viața, nu-o poți evita!
Oamenii care se uită după despărţiri deşi pretind că s-au iubit cu înverşunare nu s-au iubit deloc, ce-a fost între ei s-a numit orice altceva dar nu iubire. Dragostea poate lua mai multe forme: maternă, partenă, fraternă, amicală, intimă, socială. În situaţii dificile iubiea este pusă la încercare, se poate întări şi deveni mai puternică sau se poate degrada, transforma într-o altă formă.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase versurile dumneavoastră domnule Nelu Preda, îmi place cum gândiţi.
Mulțumesc, domnule Papa, pentru aplecarea asupra versurilor mele, apreciere și comentariul pertinent și empatic!
ȘtergereIubirea este de fapt prietenie. Aceasta dăinuie în timp. Acest lucru transmiţi tu, prin versurile acestei poezii. Frumos.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina, pentru lectură, apreciere și semnul lăsat!
ȘtergereUitarea este imposibila unde este iubire. :)
RăspundețiȘtergereAșa este, Cristi!
Ștergere