Limba ornicului cade, ticăind secunde reci, Timpul trece în cascade, ore lungi, pustii și seci. Cată inima grăbită, să se umple de iubire, În secunda rătăcită – un liman de izbăvire. Trece, trece, timpul care, se arată năzdrăvan, Trece, inima ce doare, de la visele în van, Se răcește, dar vibrează – timpul neîndurător O rănește, dar pulsează, prin secundele în zbor Și se zbate obosită, palpitând prin timpul sec, Ca pupila în orbită, când lumini și umbre trec, Lăcrimează ca o doină, izvorâtă din caval, Sau zăpada grea de moină, ce se scurge în aval. Într-o eră jumătate, secole trec palpitând, Măcinând la generații, dispărute rând pe rând, Deziluzii, simțăminte, în noianul de secunde, Se consumă neștiute, în a Cosmosului unde. Timpule, parșiv la fire, ce dărâmi dar și zidești, Cum de ai în stăpânire, toate legile cerești ; Cine oare ți-a dat viață, ești cumva precum un zeu, Suflet rece ca de gheață, se...
Fusese-așa frumos și e păcat
Oamenii care se uită după despărţiri deşi pretind că s-au iubit cu înverşunare nu s-au iubit deloc, ce-a fost între ei s-a numit orice altceva dar nu iubire. Dragostea poate lua mai multe forme: maternă, partenă, fraternă, amicală, intimă, socială. În situaţii dificile iubiea este pusă la încercare, se poate întări şi deveni mai puternică sau se poate degrada, transforma într-o altă formă.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase versurile dumneavoastră domnule Nelu Preda, îmi place cum gândiţi.
Mulțumesc, domnule Papa, pentru aplecarea asupra versurilor mele, apreciere și comentariul pertinent și empatic!
ȘtergereIubirea este de fapt prietenie. Aceasta dăinuie în timp. Acest lucru transmiţi tu, prin versurile acestei poezii. Frumos.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina, pentru lectură, apreciere și semnul lăsat!
ȘtergereUitarea este imposibila unde este iubire. :)
RăspundețiȘtergereAșa este, Cristi!
Ștergere