De ce mă minți?
De ce mă minți iubito că iubirea
Sublimă-nfiripată între noi
Nu se divide nici la cifra doi,
Și nu își va putea găsi menirea?
Tu știi prea bine cât am investit,
Noian de vise și de sentimente
Ai vrea ca să devină sedimente
Oceanului pe care a plutit
Corabia ce ne-a purtat pe valul
Iubirii fără de asemănare,
Ce ne-a ghidat din zare până-nzare
Pân-am atins cu grijă malul
Și am ajuns să ne prefacem
Că nu mai știm ce e iubirea;
Iubito, lasă amăgirea
Ce-a fost frumos, hai să refacem -
Să fim din nou ca la-nceput,
Doi porumbei îndrăgostiți
De universu-ntreg iubiți,
Iar cearta de neconceput.
Iubirea fara cearta e ca nunta fara lautari. :))
RăspundețiȘtergereCa și cafeaua fără țigară Cristi! Merci pentru citire și comment!
ȘtergereContradicţie - consens - acestea dau longevitate iubirii. Acest lucru exprimi prin versurile acestei poezii. Reuşeşti să conştientizezi, Nelu. Frumos mesaj.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina, pentru citire și apreciere!
Ștergere