Dragi prieteni condeieri!...

Dragi prieteni condeieri, eu nu scriu abia de ieri,

Nu-s un geniu ca Nichita să scriu poezii cu litra

De Alpan în buzunar, geniul e lucru rar –

Nu dau cepul la butoi de vinars când scriu cât doi,

Ci scriu treaz și nemâncat, socotesc că nu-i păcat!...

Allan Poe, iar scria, marihuana o servea

Și hașiș si heroină, nu obișnuiesc, e-o vină?!...

Genii de-astea de carton, decedate pe peron,

Și urcate-n firmament, din alcool luând talent,

Aberații și himere de la mine nu poți cere –

Scrisul meu e așezat, fără penis și rahat,

Fără nici un pornoșag, de-asta mă dați în vileg

Că sunt umil un poetaș construit doar din talaș?!...

V-aș ruga să încercaț un poem ca să ”turnați”

În vreo douăzeci minute – pentru mine sunt prea multe!...

N-am pretenții de poet, poate că nu am talent,

Dar vă rog să încercați versul meu să-l cercetați

Dacă e așa anost cum mi-a spus mai ieri un prost,

Dacă versu-i perimat și eu scriu chiar de rahat,

Dacă versu-i infantil și scriu poezii la chil!...

Dacă nu, vă rog frumos să nu-l terfeliți pe jos,

Fiindcă are chichirez, ăsta este al meu crez,

Când citește cititorul, să-i dezvolte căpușorul

Cu ceva înțelepciune – fără nici o sfiiciune,

Eu vă spun că tot ce scriu, cuprinde ceea ce știu

Despre viață, despre lume, chiar dacă nu am renume!...

Eu scriu de amorul artei, nu sunt la marginea soartei

Să trăiesc din poezie, lucrul ăsta să se știe,

Cărțile le dăruiesc celor pe care-i iubesc,

Buni prieteni și amici, de-asta nu poți ca să zici

Că ar fi o nerozie, fiindcă-așa îmi place mie!...

Și-astea fiind acuma spuse, îmi pun condeiele-n huse,

Vă salut, vă-mbrățișez – să citiți, de-asta creez!...

Și cum tot ce-i mult nu-i bun, pe prieteni am să-i sun,

Să le dau o veste mare – un volum îmi mai apare,

Cum spuneam, le dăruiesc la cei care mă iubesc;

Dacă sunteți printre ei, vă salut și-am să închei,

Mă găsiți chiar pe Facebook, asta-a fost tot și mă duc

Să scriu înc-o poezie, așa cum îmi place mie,

Clasică, ne-alambicată, s-o priceapă lumea toată...

Dacă ăsta-i un păcat, timpul meu l-am consumat

Cu curaj și demnitate, să v-arăt, că da, se poate!...

Asta este poezie care-mi este dragă mie,

Vă salut și vă respect, laude nu prea aștept,

 Și vă-ndemn să fiți poeți, nu să scrieți doar când beți!...