Dragostea e minunată!

Despre dragoste, pot spune că-i un lucru minunat,

Fără ea nu prea se poate, totu-i de necontestat –

Mi-aș hrăni acum cu dânsa, sufletul cel pârjolit

Inima și ea ca plânsa vrea să știe că-s iubit!...

Dragostea îmi iese-n cale – Doamne cât am mai dorit;

Să am dorurile sale, s-o trăiesc, să fiu iubit,

Din genunea-ntunecată sufletul să mi-l extragă,

Să am parte de iubire, de la fata mea cea dragă!...

Dorurile manifeste în iubire-am să le sting,

Iubita mi-e minunată, viitorul nu mi-l plâng –

Cred că și în altă viață tot cu ea mi-am depănat

Chiar în zori de dimineață simțământul minunat.

Nu aș vrea din lume alta fiindcă ea-i desăvârșită,

Urma ei în colbul străzii de mine va fi iubită,

Fericit este pământul fiindcă ea calcă pe el,

Doamne, eu mi-aș da cuvântul să nu fiu cumva mișel,

Să uit dorurile sale ce în taină le-a simțit,

Fiindcă dragostea-i e mare ca acum n-a mai iubit –

Mi-a mărturisit în taină, sufletul mi-a bucurat,

O iubire-așa de faină nicăieri n-am mai aflat!...

Pentru toți aceia care azi iubesc și sunt iubiți,

Fac urarea-n oricare zi să fie fericiți,

Dragostea s-o ocrotească fiindcă este lucru sfânt,

E atâta de firească și ne-animă pe pământ!...