Prietenia

Prietenia de-o găsești să o cultivi, e minunată,

E-un sentiment de plinătate pentru-orice om de pe pământ –

Plenar tu să o prețuiești atunci când e adevărată,

Să-ncerci cu multă demnitate să o menții pân’ la mormânt.

Ți-e confesor și ți-este frate, prietenul adevărat,

Poți apela în miez de noapte atunci când ai urgent nevoie –

Te judecă doar după fapte și nu îi este cu bănat.

Atunci când uneltiri și șoapte perfide sunt auzite fără voie!...

Recunoștința, floare rară e cultivată de prieteni,

Și-s primii ce te-ncurajează, cănd ești pe drum arid, virgin,

El explicații n-o să-ți ceară, căci știe, ”nu te duci la pepeni”

Iar girul lui te-nnobilează în fața oricărui străin!...

Desigur nu-i ușor în viață ca să menții prietenia,

Invidii ea mai și stârnește, asta-i valabil de când lumea –

Sunt fameni care se agață de răutăți și omenia,

E un cuvânt ce reușește să-i chinuie de-o vor vedea!...

Dar ca și aurul în flăcări, ce e probat spre curăție,

Prietenia trece proba, oricărei intrigi rea, perfidă –

Se-opacizează la ocări și nu e iute la mânie,

Și nu îmbracă iute roba judecătorului cu-obidă!...

Deci fraților, luați aminte, de o aveți, s-o prețuiți –

Prietenia te-mplinește, e-n viață catalizator

Respectă-a tale jurăminte, e pozitivă, să nu uiți,

S-o îngrijești căci ea dorește să-ți fie sprijin și-ajutor!...