Mi-e dor, atât de dor!


Mi-e dor, atât de dor de tine, de ochii tăi pătrunzători,
De gura ta ce-o știu prea bine – mă ridica până la nori
Și de acolo până-n ceruri, iară apoi tot lângă tine,
Iubita mea, știi că alături mi-a fost mereu atât de bine!...

Dar am plecat în zări albastre, nevoia-a fost neiertătoare,
Un rost ca să îmi fac în viață, să fiu corect și ”în picioare” –
Să fac o casă pentru noi, pentru copiii ce i-om face,
Dar azi sunt singur, fără tine, un dor nebun nu îmi dă pace!...

Tu să m-aștepți cu stoicism fiindcă iubirea mi-este mare,
Nu este niciun cataclism o despărțire, deci fii tare
La revederea noastră aștrii vor sta în loc pe bolta-albastră.
Și nimeni n-o avea în lume altă iubire ca a noastră!...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog