Nedumerire

Privesc uimit prin veacuri înapoi,

Ce-a fost poporul nostru și ce este;

A izbândit războaie și nevoi,

A fost adevărat, nu e poveste.

 

Mă-ntreb unde-s voinicii de-altădat,

Cu care Mircea-i biruia pe turci,

Sau Țepeș drept și binecuvântat

Ce pe dușmani îi ridica în furci.

Unde-s răzeșii lui Ștefan cel Mare,

Cu care-a izbândit la Podu-nalt -

Ce s-a-ntâmplat cu vița lor și care

Este motivul că suntem sub șpalt?

Unde-i sămânța veche traco-getă,

Ce-a subminat-o de am decăzut

Sub stăpânire și sub rea vendetă

Sub lăcomia care-i la-nceput,

Dar ne sufocă zi de zi mai tare,

Toți veneticii care-au năvălit

Pentru un pat și ceva de mâncare,

Azi sunt stăpânii de nemulțumit.

Ne-au luat și gaze, și petrol, și codri,

Și aurul ar vrea ca să ni-l fure,

Iar guvernanții parcă-s ipohondri,

Se schimbă la conducere în ture

Și acirează numai după mită,

De parcă-ar fi cu toți fanarioți

Le-aș spune-acuma una să sughită

Grijania lor de hoți și mafioți!

De-aceea voi urmașii vii ai celor

Ce glia au stropit-o cu-al lor sânge,

Rupeți grăbnic jugul sălbaticelor

Ființe ce vă fac ades a plânge!

Să faceți iarăși România Dodoloață,

Dușmanii să pleznească de amar,

Și toți românii ce mai sunt în viață

În țară să găsească un salar!

Să nu mai pribegească-n băjenie

După o slujbă care să-i hrănească

Să fie-n țară numai omenie

Să-ți fie drag în Țara Românească!