Metamorfoze

Nori vineți, tulburi, dezolanți, Purtați de vânturi reci, șfichiuitoare, Răsfiră stropii reci și iritanți... Pe clocotul din sufletu-mi ce doare. Corbi zgribuliți își cată adăpost, De-al viforului șuier nemilos, Eu contemplând acest peisaj anost... Mă simt infim și fără de folos. Copacii șuieră sub vânt, În codru-i multă întristare, Și crengi căzute la pământ... Iar asta, iară mult mă doare. Dar iată, crivățul turbat, S-a potolit ca prin minune, Prin negrii nori au irizat... Raze de soare chiar spre mine ! Natura parc-a renăscut, Se-aude ciripit de păsărele, Tot pesimismul mi-a trecut... Și-aștept cu stoicism și-alte belele ! de Nelu Preda