Poeziile Mele - Nelu Preda

                de Nelu Preda Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor, Mărturie   mereu vie, despre-un mândru brav popor. Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă, Toți românii o păstrară și-o vorbesc și-acum în casă. Chiar de-s răspândiți în lume, pruncii lor știu românește, Românesc e al lor nume – cinste celui ce îi crește. Limba noastră e fecundă, balade, basme și doine Propagate ca o undă, sunt știute de oricine. De la munte pân’ la mare, din apus în răsărit, Te-nțelege orișicare, nu contează de ce rit. Mulți pretind că ești adusă, de romani cu foc și pară... Dar latina nu-i pătrunsă, nici în propria lor țară! Alți-au încercat prin timpuri, limba să ne-o-nstrăineze, Slavi, tătari, sau pui de unguri, fură doar să eșueze. Limba noastră ne unește și acum și-n viitor, Sufletul pe românește, simte - suntem un popor! De aceea, noi cu toții, cât vom fi te vom vorbi, Și-oriunde ne poartă s...

Astăzi 15 iunie se împlinesc 124 de ani de la moartea poetului nepereche Mihai Eminescu, căruia îi dedic cu toată pioșenia aceste modeste versuri . Luceafăre din Ipotești Astăzi te-ai stins din viață În amintirea noastră ești A îngerilor față. Condeiul tău clocotitor Ne-a lăsat moștenirea Tu devenind nemuritor În toată omenirea. Să-ți fie somnul liniștit Și îngerii să-ți cânte Mireasma   teiului iubit Mereu să te încânte. Noi nu te vom uita în veci La ale tale sfinte moaște Vom da prinos de lacrimi seci În fiecare zi de Paște. Dormi liniștit !

                       de Nelu Preda Mergând prin munți o întâlnești Ea șerpuiește ca reptila Dar tu să nu-ți închipuiești Că trebuie să-o urmezi de-a sila. Pieptiș pe munte ea te poartă Și calea ți-a facilitat-o Aceasta da, sublimă soartă Aceluia ce o creat-o. El a muncit în piept de munte Pe soare , ploaie sau furtună Și nu a ezitat să-nfrunte Atâtea, ca să-ți facă calea lină. Pe sub a soarelui arșiță Cu târnăcop și dinamită Te-a agățat precum o viță De-a muntelui abruptă pantă. Eu serpentină-ți mulțumesc Că mi-ai deschis facilă calea Iar celuia ce te-a creat Pe masă nu-i lipsească sarea. Sper să ne revedem curând Să te găsesc tot lină Și tot în soare strălucind În anii ce-o să vină !

                             de Nelu Preda Luptă ostaș, nu ezita, țara acum îți cere Căci laurii îi vei avea, și o să faci și avere. Luptă ostaș căci la hotar, acum este dușmanul Este trufaș, n-are habar,cine-i încurcă planul. Luptă ostaș, de te-i răni, tu te vei vindeca Țara obol îți va plăti, chiar de-i viața ta. Însă de-a fi ca să rămâi, infirm în astă luptă O mamă ai la căpătâi, bătrână prea și suptă. Cu toți atunci te vor uita, prieteni și dușmani Singurătatea îți va sta, făclie peste ani. Sărac, umil, dar un erou, atunci tu vei rămâne Pribeag și fără de ecou, strigătul tău în lume. Atuncea tu vei blestema, războiul și pe-acei Care îl vor mai asuma, să-l poarte numai ei.

                           de Nelu Preda Țâșnind tangent spre infinit În plan rămâne ferecată Ca prințul – broască urgisit Sau ca prințesa fermecată. Abscisa-i   o-ntovărășește Delimitându-i   brațele, Calea de mijloc le-o găsește... Stau la taifas ca țațele. Minune-a cifrelor abstracte Ne minunezi dar   și-nspăimânți, Chinui elevi-n miez de noapte, Se-ncrâcenează a lor frunți. Puțini îți mai cunosc misterul Când au ajuns la senectute, Vagi amintiri de prin bagajul De cunoștințe ce-au fost multe. Asemeni lor și eu acum Te reclădesc doar din crâmpeie, Tu-mpărăteasă-ntr-un album A   matematicii-epopee.